Marea Britanie este sub şoc, după asasinarea deputatului pro-european Jo Cox – o icoană “anti-Brexit” – în cursul zile de joi, la Birstall, în nordul Angliei. Campania premergătoare referendumului din 23 iunie a.c., teribil de tensionată, a fost suspendată până sâmbătă 18 iunie a.c.. Drama de la Birstall îi aduce în defensivă pe partizanii “Brexit”, care beneficiau de un avans volatil în sondaje. Retorica lor anti-imigraţionistă, nu se va estompa în puţinele zile care au mai rămas până la referendum. Şi emoţia este însă una resimţită pe tot întinsul Regatului Unit. Născută în 1974 la Butley, în West Yorkshire, Jo Cox, dintr-o familie mai degrabă modestă, era absolventă Cambridge, avea o consistentă activitate umanitară, 10 ani pentru ONG Oxfam, în zonele de conflict, consultant pentru “Salvaţi copiii” şi NSPCC – o organizaţie consacrată protecţiei copiilor în pericol. A lucrat pentru ONU, la Bruxelles şi New York. Şi, de asemenea, pentru Sarah Brown, soţia ex-premierului Gordon Brown, şi pentru fundaţia Bill şi Mellinda Gates. Aleasă în Westminster, deţinea funcţia de vicepreşedinte în grupul parlamentar “Prietenii Siriei”, militând pentru “o soluţie etică”, în rezolvarea unei probleme… nerezolvabile. Favorabilă unei intervenţii britanice aeriene, se abţinuse în Parlament la vot, găsind de cuviinţă că strategia lui David Cameron nu era suficient de clară. Se va zbate, în schimb, pentru primirea a 3.000 de copii sirieni orfani. Considera, ca deputat, imigraţia ca o şansă, neezitând să facă elogiul diversităţii britanice, de la irlandezi catolici la musulmani din India şi Pakistan. “Imigraţia nu este un motiv pentru a părăsi UE“, scria deputata în urmă cu o săptămână, pe contul său de Twitter. Regreta în sânul partidului laburist, susţinerea publică acordată lui Jeremy Corbyn – deşi l-a votat pe Lis Kendall, candidatul blairist -, şi îl acuza în “The Guardian” pentru implicarea în campania “Brexit”. În orice caz, menţinerea Marii Britanii în Uniunea Europeană o considera drept prioritate absolută. Postase, în cursul zilei de miercuri, o fotografie cu soţul său, şi cei doi copii de 3 şi 5 ani, pe o barcă cu motor, pe Tamisa, purtând drapelul “IN” la întâlnirea cu flotila UKIP (euroscepticii, partizanii lui “OUT”). “The Times” susţine că deputata asasinată primise ameninţări repetate. Distanţându-se de Corbyn, ea aparţinea generaţiei Sadiq Khan, noul primar al Londrei. Avea o notorietate crescândă. Şi, tocmai din acest motiv, o ranforsare a securităţii sale se impunea. Autorul prezumat al atentatului, pe o stradă din oraşul Birstall, Thomas Mair, de 52 de ani, se spune că ar fi strigat “Britain first” (Marea Britanie înainte de toate). Oricum, povestea este destul de încurcată, deocamdată, şi nu puţine presupuneri sunt avansate, una dintre ele fiind aceea că o asociaţie americană de apărare a drepturilor civice, Southern Poverty Laws Center, afirmă că făptaşul era partizanul unui grup neonazist. În fine, campania premergătoare scrutinului de menţinere a Regatului Unit în Uniunea Europeană este una brutală. Şi inclusiv cancelarul Angela Merkel a făcut, îngrijorată, referiri la radicalizarea mesajelor, prin uciderea deputatului pro-european Jo Cox. Pe “ultima lungime” a campaniei electorale David Cameron şi ministrul finanţelor George Osborne forţează “remain”, stăruind asupra dezavantajelor imense economice, un adevărat dezastru care ar urma. Mai mult, David Cameron, cu Jeremy Corbyn şi preşedintele Parlamentului, John Bercow, se vor deplasa împreună la Birstall, în nordul Angliei. Referendumul este deja îndoliat. Şi busola în Marea Britanie arată diferit decât la Bruxelles.
