Bişniţa TVR s-a transformat într-un „acord pentru binele telespectatorilor”. Mogulii televiziunii publice ne-au făcut hatârul, oferind şi meciurile pe care le înstrăinaseră „pe sub mână” către Dolce. Scandalul plecat de la nemulţumirile publicului, întreţinut de mass-media şi cu bătaie lungă, până la Băsescu, i-a determinat pe „interlopii” teverişti să pună batista pe ţambal. De fapt, aşa-zisul compromis este tardiv şi de faţadă, fiindcă în ultima etapă a grupelor meciurile se dispută de la aceeaşi oră, iar din sferturi oricum erau transmise de ambele posturi! Haiducii teverişti ne pradă la drumul mare pentru a înşfăca birul pe televizoare – abuziva taxă radio-tv pe care dacă n-o plăteşti rămâi în beznă, şi fac în acelaşi timp găinării făţişe. TVR se comportă precum o televiziune privată, prezentând drept „strategie de marketing” bişniţa cu meciurile de la Euro şi întrecerile olimpice, pentru care are prioritate de la UEFA sau CIO, însă pretinde statut de televiziune publică, obligându-ne prin birul trimestrial ilegal să le plătim salarii nesimţite unor comentatori semidocţi. Nevoiţi să apăsăm „mute” când prin difuzoare răzbat glăscioarele lui Olaianos, Şelaru, Hobana, Furdui şi ceilalţi ciumpalaci angajaţi printr-un concurs exigent de nepotisme, mai trebuie să le suportăm şi diurnele exorbitante la competiţiile pe care le tratează superficial, neprofesionist. Demni urmaşi ai lui Corneluş Pumnea, Nelu Stoica şi Dadi Graur, oratorii pupincurişti de formaţie comunistă, cu rostiri monosilabice, Cosmin Cernat şi ciracii săi îşi împart prada cu neamurile de la Dolce, naşul Vlăduţ Enăchescu, imbecilul care ne-a compromis atâtea meciuri spectaculoase cu discursul său spelb, având partea pusă deoparte. Fiindcă ne dorim şi comentariu decent la meciuri, e de preferat ca orice competiţie importantă să nu fie transmisă de TVR, dar nici să ajungem să reactivăm antenele de sârbi şi bulgari! Traficul constant de către un post cu acoperire 20 % este sabotaj curat, o reîntoarcere la programul-raţie de dinainte de 89. Aşa-zisa Televiziune Română „liberă”, controlată politic mai abitir decât posturile private ale mogulilor, a dezvoltat o japcă naţională, iar spargerea găştii de bişniţari presupune o revoluţie adevărată, o curăţire din temelii a focarului de incompetenţă şi relaţii meschine.
