Expoziţie de maşini de epocă, în Piaţa „Mihai Viteazul”

0
1064

Craiovenii au putut admira, ieri, zeci de autovehicule retro, într-o prezentare ce a devenit, de câţiva ani încoace, o constantă. De la producători francezi, americani, italieni şi până la neaoşa Dacia, pasionaţii  şi au avut ce admira. O vreme scăldată în soare a permis tuturor vizitatorilor să surprindă plăcut că până şi compartimentul motor al maşinilor este ţinut într-o formă excepţională, rivalizând cu suratele contemporane, ce ies pe poarta fabricilor de profil.

  Ieri, Piaţa „Mihai Viteazul” a fost scena unei expoziţii aparte: cea a maşinilor de epocă. Vizitatorii au avut şansă să admire zeci de bijuterii pe patru roţi. Adevărate monumente de artă, riguros întreţinute, ce transmit o istorie îngemănată cu destinele unice ale celor care le deţin. O întoarcere în timp, plină de rememorări plăcute pentru unii dintre craioveni. „Aceasta este o maşină pur rusească. Este vorba de Molotov Gas, construită pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Am avut şi noi câteva la secţia de producţie şi, deşi capacitatea ei era de 1,5 tone, noi am mai suprapus câte o foaie de arc şi puneam şi câte 4 tone încărcătură. La acea vreme, motorul costa aproximativ 4.000 de lei. Deci, nu era deloc prea costisitor în caz că se defecta. Dar nu ceda aşa uşor”, ne-a precizat Constantin Toma, un octogenar craiovean cu vechi state în producţia agricolă a Doljului, pe vremea când lucrurile chiar mergeau.

„Bătrâna” Dacia şi Oltcit-ul au făcut furori

  Nu a lipsit din peisaj nici „floarea naţională” a automobilismului. Un model de Dacia 1110, foarte bine întreţinut, a suscitat un viu interes din partea multora. Alături de acesta au stat modele de Dacia 1300, cu an de fabricaţie 1971, şi concurentul intern – Olcit Club 12 TRS. Pentru acest ultim exemplu, istoria este spectaculoasă. În 1977 începea construirea fabricii de la Craiova, tehnologia fiind adusă din Franţa. Uzina avea o suprafaţă de 350.000 de metri pătraţi, iar toată platforma industrială avea 114 hectare de teren. Prima maşină a ieşit de pe poarta uzinei abia în 1981. De atunci, Oltcit Club 12 TRS a ajuns în mai multe ţări, fiind exportat şi în Olanda, Belgia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Venezuela, Costa Rica, Columbia, Siria, Iordania, Egipt, Turcia şi Bulgaria. Între 1981 şi 1993 au fost produse circa 200.000 de maşini, din care 60.000 au fost exportate sub numele Axel.

Pedanţi cu propriile exponate

  Impresionante pentru vizitatori a fost starea tehnică şi aspectul interior şi exterior, ireproşabile, ale autoturismelor. În pofida a aproximativ o jumătate de veac, ce a trecut de la ieşirea lor pe porţile fabricilor, toate aceste maşini arată ca nou-nouţe. Unii dintre expozanţi nu au ezitat să prezinte câteva caracteristici sumare ale „bijuteriei” deţinute, cum a fost cazul unei Lada Vaz 2103, an de fabricaţie 1980, 116.000 km, originală, cu 100% piese ruseşti. Acelaşi lucru se poate spune şi despre un Ford Taurus GXL, un Renault decapotabil şi cu volan pe dreapta, un Volkswagen 1300.

Pasiunea nu cunoaşte bariere

  Mulţi dintre vizitatori au imortalizat momentul şi cei micuţi au fost, poate, cei mai încântaţi de expoziţie. Unii chiar şi-au aşezat lângă capodoperele pe patru roţi, propriile maşinuţe de jucărie. Semn că şi ei erau deţinătorii unor înalte creaţii auto. De partea opusă a baricadei, proprietarii maşinilor afişau acelaşi aer plin de încredere în faptul că, pasiunea lor este cu totul aparte şi poate fi înţeleasă, doar dacă ceva puternic îţi dă imboldul de a încerca să vrei să opreşti timpul în loc.

  Este destul de costisitor să întreţii o astfel de maşină, ne explică câţiva dintre expozanţi. Piesele sunt din ce în ce mai rare, odată cu trecerea timpului. Colecţionarii se împuţinează şi ei, din aceeaşi cauză, a neiertătoarei scurgeri a clipelor. Cu toate acestea, pasiunea rămâne, ba chiar devine din ce în ce mai puternică. Chiar dacă drumurile nu sunt aşa cum ar trebui, iar ieşirile în grupuri sunt tot mai rare, din varii motive, expozanţii se declară mulţumiţi că efortul lor merită. Doar o simplă privire plină de admiraţie sinceră acordată de trecători le este suficientă.