Andrei Marga, intelectualul care nu ne prisoseşte!

0
63
Andrei Marga

Inspirată opţiunea conducerii Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova de a-l invita pe profesorul universitar dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în cadrul „Întâlnirilor SpectActor” moderate rafinat de secretarul literar Nicolae Coande. De altfel, prezentarea făcută invitatului s-a ridicat prin sobrietate şi calitatea discursului la nivelul expunerii acestuia, „Încotro se îndreaptă România”. De regulă, după un temerar gest de angajare politică, se spune că intelectualul se estompează dinaintea politicianului, adică reflexele sale sunt deteriorate. N-am sesizat aşa ceva la cărturarul Andrei Marga, altminteri filosof consacrat, specialist în sistemele totalitare, autor al unor lucrări de referinţă, ispititoare, dar, în acelaşi timp, un aristocrat al competenţei, al înzestrării excepţionale, care refuză mărturisit abdicarea. A captat asistenţa nu doar prin tonul calm, ardelenesc, substanţa afirmaţiilor referitoare la un set de problematici actuale, specifice României, deloc lipsite de ironia fină, cât şi prin decuplarea de la orice ambiguitate politicianistă şi excese analitice. Mesajul expunerii lui Andrei Marga a fost unul deloc enigmatic. A fost, în schimb, unul evident prin însăşi poziţionarea sa publică, în sensul că angajarea sa nu e un exil, ci expresia îngrijorării împărtăşită şi de alţi intelectuali, şi aici i-a citat pe istoricii Dinu C. Giurăscu şi Florin Constantiniu. Şi intelectuali respectabili, cu notorietate, nu sunt aceia care reuşesc slujindu-şi propriile interese ci doar aceia, care prin solidaritatea lor, slujesc interesul public. Semnalând, nu pentru prima dată, derapaje de la valorile democraţiei, tendinţe specifice sistemelor totalitare, asimetrii de tot felul în raportarea la lumea civilizată, prof. univ. dr. Andrei Marga a atins exact „aţipirea strategică” a nu puţini intelectuali români, pentru care „politicul exclude eticul”, cauţionând prin patimi impure o Putere lipsită de susţinere populară şi, mai degrabă, nelegitimă. Paradoxal, Andrei Marga nu cheamă intelectualii în arenă, pentru a pune umărul şi, cu energia lor miraculoasă, să urnească toate blocajele. În schimb, expune stări de fapt anacronice, anomalii de-a dreptul, care basculează logic echilibrul între riscul activismului inadecvat şi acela al absenteismului culpabil. „Nu există apolitism, există, în schimb, neînrolare politică”, a spus la un moment dat, ceea ce s-ar putea traduce prin legitimarea condiţiei de „spectator angajat”, termenul e al lui Raymond Aron, singurul care convine şi intelectualilor. Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, acceptat recent de cancelarul german Angela Merkel spre a i se acorda titlul de „Doctor Honoris Causa”, bine informat în tendinţe economice şi educaţionale, dar şi în chestiuni sensibile de politică externă şi geopolitică, Andrei Marga, şi-a sedus auditoriul şi prin faptul că, de la un capăt la altul al discursului său, şi apoi în dialogul viu care a urmat, s-a prezentat ca un om deplin normal, lipsit de emfază şi de pretenţia de a i se acorda o deferenţă specifică şi, mai ales, dreptate deplină. Răbdător, de o obstinaţie stilistică inflexibilă, fără tendinţa de a perora compact, Andrei Marga ne-a spus nişte lucruri grave, neomiţând îngrijorarea sa faţă de aţipirea civică, atât de specifică nouă. A lăsat impresia unui român autentic, a unui intelectual care nu ne prisoseşte.