Paris: Când nimic nu mai e normal

0
124

Cam aşa se exprima, ieri, Anne Sinclair, directorul editorialist de la Huffington Post, o jurnalistă de mare elevaţie culturală (prezentatoare timp de 13 ani a emisiunii 7×7 pe TF 1, apoi la RTL, France, Inter) tulburată de numele imprimate în memoria parizienilor: după cele ale fraţilor Kouachi, acum cele ale fraţilor Abdeslam. După o filieră, care fusese uitată, acum cea din Molenbeek, din Belgia, considerată placa turnantă a terorismului islamist, deşi o operaţiune de amploare a poliţiei, în cursul zilei de ieri, s-a soldat cu zero arestări, cum a declarat purtătorul de cuvânt al parchetului Eric van der Sypt. Anchetatorii au deja o banuială: Abdelhamid Abaaoud, un jihadist belgian, care şi-a câştigat rangul în Statul Islamic, la începutul lui 2013, a participat de o manieră sau alta la elaborarea atacurilor simultane, care au îndoliat Parisul. Starea de spirit a parizienilor, după 13 noiembrie, nu mai este identică, dar deloc, celei din 11 ianuarie. “Terorismul poate lovi în continuare”, a precizat premierul francez Manuel Valls, ieri dimineaţă. Şi nu e singurul care spune aşa ceva. Anne Sinclair se întreabă dacă trebuie preluat de la americani exemplul cu Guantanamo şi Patriot Act, impunându-se măsuri excepţionale, fără limite. Oricum va fi ajustată legea privind starea de urgenţă, ce datează din 1955 şi preşedintele Francois Hollande s-a exprimat deja în acest sens. Întrebarea este dacă trebuie aplicate brăţări electronice celor 11.000 de persoane care fac obiectul fişelor “S”, sau doar culese informaţii indispensabile, cum spunea David Cameron. Ceea ce este grav pentru libertate, este că singura bogăţie produce teroare: o societate deschisă este o societate vulnerabilă. În Franţa, susţin acum francezii, nu este pace, Statul Islamic îi vizează pe francezi, nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt: o ţară laică, liberă, generoasă. Asta scriu în toate comunicatele, prin care revendică atacurile Statul Islamist, în numele islamismului radical, al fanatismul obscurantist.

Tenebrele luptă împotriva luminii. Traumatismele atentatelor teroriste pot conduce la o nevroză naţională, fiindcă vizate au fost calitatea vieţii, plăcerea, libertatea de mişcare, cultura. Disperarea, ostilitatea la noi atacuri, lupta contra forţelor obscure, se fac resimţite pe reţelele de socializare, expunând la un stres excesiv cu consecinţe psiho-somatice. Se vorbeşte deja de “sindromul algerian”, când rare au fost familiile netuşate de evenimente. Nici o altă naţiune europeană nu a cunoscut o asemenea bulversare democrafică legată de decolonizare. Oricum, în Franţa islamofobia câştigă teren. Francezii se justifică astfel: n-au participat în Irak cu efective militare, considerând intervenţia fără legătură la evenimentele de la 11 septembrie şi în afara dreptului internaţional. Consideră intervenţia din Siria şi Irak în corespondenţă cu criteriile internaţionale. De legitimă apărare. Dar în Siria ar trebui să se ralieze cu ruşii, care îl susţin pe Bashar al-Assad. Şi care bombardează grupurile rebele moderate. Ceea ce nu se acceptă. La Elysee. Dar, surprinzător, Francois Hollande a anunţat în faţa Congresului de la Versailles, că zilele următoare îi va întâlni pe Barack Obama şi Vladimir Putin. Apoi va discuta cu Iranul, Turcia şi ţările din Golf. 8500 posturi vor fi create în securitate şi justiţie.

În faţa barbariei teroriste nu există multe atitudini posibile, afirmă Bernard Cazeneuve, ministrul de interne. Decât riposta implacabilă a Republicii franceze. Ideologic, terorismul a devenit apocaliptic. Dar pentru a câştiga războiul din Franţa, trebuie câştigată pacea din Orientul mijlociu, ceea ce nu este deloc simplu. Printr-o înregistrare video, Daech ameninţă cu lovituri Washingtonul şi ţările participante la atacurile aeriene din Siria. Înregistrarea a fost postată pe un site utilizat de Statul Islamic pentru difuzarea informaţiilor sale. Franţa participă de un an la Coaliţia internaţională contra Statului Islamic din Irak. Intervenţia s-a extins din luna septembrie şi în Siria. Loviturile de duminică, administrate cu 10 avioane de luptă, la Rakka (32 de morţi şi 350 de răniţi) sunt fără comună măsură cu precedentele raiduri. În zilele următoare va fi deplasat port-avionul Charles de Gaulles, în Golf, cu 24 aparate de zbor, triplându-se astfel capacitatea de luptă. În schimb este exclusă orice intervenţie militară terestră. Operaţiuni anti-teroriste au fost desfăşurate, ieri, în mai multe oraşe mari, dintre care Lille, Lyon, Roubaix, în total peste 150 de percheziţii administrative. Terorismul este războiul timpului nostru, explică un istoric. Şi poate are dreptate.