Cot la cot cu vremea care dă semne de schimbare, dar şi influenţate de scumpirile care se anunţă, gospodinele au dat iama în pieţe pentru a-şi procura cele necesare pentru conservelor de iarnă. Mai mult ca în alţi ani, tarabele sunt pline cu tot ce pofteşti, marfă şi de calitate, dar şi mai puţin bună, ca pentru toate buzunarele.
Datorită engrosiştilor care vin cu tonele de legume, Piaţa Chiriac şi-a căpătat renumele de una dintre cele mai accesibile, chiar ieftine, dintre pieţele din Craiova. Acest lucru se verifică în mod special toamna când micuţul perimetru este pur şi simplu invadat de gospodinele aflate în căutarea celor mai bune oferte. Aşa s-a întâmplat şi duminică dimineaţa, când ne-am decis să facem o incursiune printre tarabele cu gogoşari şi varză, nimerind într-o aglomeraţie de oameni, maşini şi saci cu de toate. Deşi mulţi veneau, întrebau care este preţul şi plecau mai departe, nu exista tarabă fără cumpărători, iar vânzătorii abia mai pridideau să-şi aranjeze aspectuos marfa.
Gogoşarii, frumoşi şi pe ales
La mare căutare erau gogoşarii şi castraveciorii. Slavă Domnului, aveai şi de unde alege, lucru încurajator pentru gospodine care puteau să-şi satisfacă plăcerea de a pleca acasă cu cea mai bună marfă. Preţul la gogoşari, de pildă, pleca de la 2 lei pe kilogram. Deşi arătau ca în reviste, rotunzi şi foarte bine copţi, cumpărătorii nu se aventurau direct spre ei. La un ocol al pieţei, găseai, într-adevăr, şi oferte mai ieftine – cu 1,8 lei pe kilogram şi chiar 1,7 lei, cel mai mic preţ – dar marfa nu era aşa bună. Şi, în plus, cumpărătorul nu era lăsat să-şi pună pe cântar ce doreşte. Sau, dacă erai decis să mergi pe preţul cel mai mic, puteai să cumperi gogoşari la săculeţ, preţul fiind de 1,5 lei pe kilogram.
Castraveciorii, nelipsiţi din nici o debara
Castraveciorii erau în cantităţi foarte mari şi mai peste tot. E drept că se şi cumpărau cam de fiecare care intra în piaţă. Spre deosebire de gogoşari, preţul lor nu varia. De parcă vânzătorii s-ar fi vorbit dinainte, peste tot preţul era de afişat acelaşi tarif: 2 lei pe kilogram. Gospodinele alergau acum doar ca să îi cumpere pe cei mai buni. Principala caracteristică – să fie mici şi verzi, numai buni de puşi la borcan. Ce-i de-o palmă era consideraţi gigantici şi nu îi cumpăra nimeni. E drept însă că şi comercianţii ştiau lucrul acesta şi îi aleseseră deja, expunând în faţa clienţilor numai cornişonii mici de-un deget, cu coaja de un verde închis, cu aspect proaspăt şi sănătos.
Gogonelele lipseau cu desăvârşire
Pentru murăturile asortate, tipic olteneşti şi atât de gustoase, febra cumpărăturilor este şi mai mare. E o adevărată artă să alegi combinaţia potrivită de ardei, conopidă, gogonele, varză roşie, lucru care se putea vedea după plăcerea cu care femeile îşi alegeau marfa pe care să o pună la murat. În primul rând, gogonelele erau o raritate. Oricât ai fi căutat prin piaţă, la ora aceea – în jurul orei 11.00 – nu mai aveai şanse să găseşti nimic de genul acesta. Conştiincioase, gospodinele puneau în sacoşă însă celelalte ingrediente trebuincioase: ardeiul kapia –2 lei pe kilogram, sfecla roşie – 1,8 lei pe kilogram, varza roşie –2 lei pe kilogram, dar şi vreo două-trei conopide –5 lei pe kilogram.
Secretul murăturilor olteneşti
Odată ajuns în Piaţa Chiriac, chiar şi nepriceput de-ai fi şi tot te întorci cu o reţetă-minune de murături. De obicei, cei care deţin secretul preparării celor mai gustoase murături sunt oamenii care vând plantele aromate, mirodeniile cum le spunem noi. Dacă vrei ca murăturile să ţi se păstreze sănătoase şi tari, aproape aşa cum le-ai pus în toamnă, e bine să adaugi în borcane şi câteva fire de ţelină de frunze – se vinde la preţul de 1,5 lei pe bucată. Pentru o aromă şi mai plăcută, murăturile au nevoie şi de crenguţe uscate de mărar. Le găseşti şi pe acestea, tot în piaţă, numai că trebuie să le dibuieşti –2 lei pe legătură. Pentru un gust un pic aspru şi amărui, poţi să-ţi asortezi murăturile şi cu crenguţe de vişin, la 0,5 lei pe bucată.
