MOTTO:
„Faceţi bărbaţii din nou masculini, faceţi femeile din nou feminine, faceţi copiii din nou inocenţi.”
Sorana Cîrstea
Prolog
„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (…) Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur, să-i fac un ajutor potrivit pentru el.» (…) Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit, Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: «Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea ! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.»”[1] După ce şi-a văzut lucrarea astfel săvârşită, Atoatecreatorul le-a poruncit celor doi: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi schimbaţi-vă sexul când vi se năzare !” Cu vorbele astea i-a însoţit Cel de Sus pe Adam şi Eva la ieşirea din grădina Edenului. Iar ei, păcătoşii, au procedat în consecinţă, însă nu de la început, ci mai târziu, la ceasul dezmăţului global, al maximei promiscuităţi, de nu ştia nimeni care-i femeia şi care-i bărbatul…
Un transsexual a câştigat titlul de… Miss Ţările de Jos. Ce lovitură năprasnică pentru femeile neerlandeze, ce înjosire ! O umilinţă pe care n-au cum s-o uite vreodată… Oare chiar atât de jos a ajuns sexul frumos acolo? Mai rămâne ca trofeul Mister Ţările de Jos să fie obţinut de o transsexuală, ca farsa să fie complexă şi totală. La urma urmei, mă mir degeaba, întrucât fotbalul total a fost inventat de olandezii lui Rinus Michels, nu de altcineva ! De altfel, aceiaşi batavi, avangarda europeană a extravaganţelor felurite, nu-ntotdeauna şi decente, experimentează şi toaletele comune în şcoli şi nu pot decât să remarc cu imensă silă: „Cine şi-a clădit cu atâta trudă ospiciul are tot dreptul să fixeze orarul de vizită şi regulamentul intern.”[2]
E clar, „lumea o ia razna şi o face în cea mai mare viteză !”[3], ca să-l citez pe belgianul Thomas Meunier. De profesie fotbalist, iar nu sociolog ori vreo sculă academică. Ca de pildă Fabrizio Bucella, profesor la Universitatea din Bruxelles, care l-a criticat doct, de pe insula corectitudiii politice, reproşându-i că manifestă „dispreţ faţă de diferenţă”[4]… Fundaşul dreapta din naţionala „Dracilor Roşii” i-a răspuns pe măsură, cu o cursă impetuoasă spre poarta adversă: „Tineri în căutarea identităţii găsesc în transsexualitate un pseudorăspuns la neliniştea lor. Aceasta e uşa deschisă pentru abuzuri inconştiente care vor cauza şi mai multe probleme în ceea ce ar trebui să fie alegerea vieţii. Nu e nicio transfobie. Doar o simplă constatare. Statul participă încă o dată într-o manieră pasivă la descoperirea şi dezvoltarea unei alegeri ce ar trebui gândite profund. Această reformă nu completează sprijinul psihologic căutat de adolescenţi. Pot să dezbat trei ore pe acest subiect. Toată lumea are opinia sa. Accept toate opiniile şi sunt primul care denunţă discriminările, dar în acest caz guvernul o ia pe un drum greşit. Nu alegem orientarea sexuală ca dintr-un meniu, la naiba!”[5] Dialogul dintre cei doi s-a iscat după ce consiliul de miniştri din ţara componentă a „Benelux” a aprobat prima parte a legii transgender – de fapt o reparaţie a acesteia -, potrivit căreia orice persoană are dreptul să-şi schimbe sexul şi prenumele de mai multe ori…
Câte discuţii inutile, câte polemici şi dueluri verbale, câtă risipă de energie, câte tabere vrăjmaşe pe un subiect de-o simplitate dezarmantă. Căci „referitor la gen (…) natura s-a ocupat destul de bine (…) în cele aproape 4 miliarde de ani de evoluţie. (…) Diversitatea este un fapt: ea există sau nu. Ea poate să fie benefică sau nu. Mai mult, ni se spune prin acest articol că sistemul de educaţie are obligaţia să valorizeze perspectivele identitare diverse. Ceea ce poate suna bine dacă nu suntem atenţi, dar asta deschide calea la tot soiul de aberaţii: o să ne trezim mâine că un elev vine la şcoală declarându-şi identitatea de fluture, iar potrivit acestui articol de lege şcoala are obligaţia să-i aducă nectar pentru a-i «respecta şi valoriza perspectiva identitară»!”[6]
Şi totuşi, dacă şi Afrodita a fost tot un transsexual?
Epilog
Au trecut mileniile şi pe Dumnezeu nu prea l-au deranjat creaturile Sale pământene cu jalbe pidosnice. Până-ntr-o zi când urmaşii izgoniţilor din întâiul paradis i-au pus la îndoială… sexul. Contestatarii ăştia ciudaţi formaseră un fel de sectă cu coarne, pe care o botezaseră straniu cu patru consoane, LGBT, şi voiau să rescrie (cumva transscrie?) pe fugă toate legile naturii umane cu condeiul lui Michiduţă. Porniseră ostentativ cu Biblia şi, de aceea, adăugaseră îndemnul divin la schimbarea sexului. Acum se căzneau să demonstreze omenirii perplexe şi laşe că Atoateporuncitorul s-ar numi Dumnezeiţa şi ar fi, de fapt, o travestită. Câţiva dintre apostolii noilor rânduieli se tocmiseră să-l alunge chiar din Împărăţia Cerului pe motiv că n-a respectat dreptul oricărei persoane de a-şi alege singură sexul în ziua Facerii, o operă negată vehement, de la o vreme, „de un cult minoritar, de sectanţii lui şi de puterea lor de cenzură, minciună şi şantaj.”[7] Numai că „nebunia nu e sănătate mintală, prostia nu e inteligenţă, iar fanatismul nu e înţelepciune.”[8]
Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu ! Ori Dumnezeiţa?
[1] Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament: cu trimiteri, Geneza (Facerea), în traducerea lui Dumitru Cornilescu
[2] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor
[3] Gazeta Sporturilor
[4] Gazeta Sporturilor
[5] Gazeta Sporturilor
[6] Daniel Funeriu, Gândirea, înainte de a fi critică, trebuie să existe, în Q Magazine (interviu realizat de Gabriela Simion)
[7] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor
[8] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor
Marian Nazat
