Summitul bilateral, de la Palatul prezidenţial din Helsinki, dintre Vladimir Putin şi Donald Trump, reprezintă indiscutabil un moment de referinţă al lumii în care intrăm. Pentru liderul de la Kremlin, actualul şef al Casei Albe, este cel de-al patrulea preşedinte american cu care se întâlneşte. Summitul de la Helsinki succede – mai degrabă întâmplător – summitului NATO de la Bruxelles, unde liderul primei puteri mondiale s-a arătat nemulţumit de aliaţii săi europeni, cu care se află în conflict comercial deschis, sugerând paradoxal o adversitate pentru liderii democratici şi o anume preferinţă pentru despoţi. Avem în vedere şi recenta sa întâlnire, în Singapore, cu Kim Jong-un. Dacă europenii rămân ataşaţi visului părinţilor fondatori ai UE, unde de bine de rău se înţeleg şi se acceptă reciproc, evoluţia lumii pare contrară filosofiei lor, cea a compromisului. Fiindcă Donald Trump nu caută compromisuri şi nu consideră raportul de forţe internaţional actual, ca imuabil. El se vrea simbolul unei noi epoci, în care se intră, raportul dintre forţe înlocuind reglementările internaţionale convenite. Deşi marii actori nu sunt clar definiţi, sunt chiar în dureri, şi nu au un cod de conduită elaborat. Logica războiului rece, încă proaspătă în memorie, a contaminat raporturile internaţionale în Europa Centrală şi Orientală, unde armata sovietică victorioasă a permis emergenţa regimurilor comuniste. Uitându-se perioada de instabilitate, de teste şi risc, cu care s-a confruntat, în prima perioadă a războiului rece, urmată de echilibrul terorii, datorat arsenalului de arme nucleare, până la destrămarea URSS în 1991, se prefigurează o perioadă similară. Ordinea post-războiul rece, dominată de SUA, ca singura hiperputere, s-a estompat lăsând locul unui haos progresiv, din ce în ce mai perceptibil. Noii poli de putere, care se prefigurează par a fi Rusia lui Putin şi China condusă de un lider atotputernic, Xi Jinping, în timp ce puteri regionale cu autonomie strategică, precum Iranul şi Turcia, demonstrează că în noul context geopolitic regulile jocului de ieri nu prea mai funcţionează. „Dosarul” Siriei a demonstrat o insuficienţă vizibilă a autorităţii ONU, prin veto-ul rus, sistematic, la riposta pentru utilizarea de arme chimice de către regimul Bashar al-Assad. Mai mult, în 2014, Europa s-a trezit în faţa unei Rusii capabile să-şi anexeze o parte din teritoriul vecin, fără nicio legalitate întemeiată. Fireşte, discuţia e lungă. Întâlnirea de ieri, dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, a debutat cu o felicitare a preşedintelui american pentru buna organizare a campionatului mondial de fotbal înaintea de a-şi exprima dorinţa unor relaţii bune cu Rusia. Contextul este tensionat. Fiindcă discuţiile au loc la numai câteva zile după inculparea a 12 membri ai serviciilor ruse de informaţii de procurorul special Robert Mueller pentru rolul prezumat în piratarea şi difuzarea de date în serverele Partidului Democrat înainte de scrutinul prezidenţial din 2016, preşedintele american estimând că ancheta respectivă este vinovată de deterioararea relaţiilor cu Moscova. Vladimir Putin a negat cu vehemenţă orice inferinţă în alegerile prezidenţiale. După anunţul respectiv, Casa Albă s-a abţinut de la orice critici privind Rusia. Moscova nu îşi face mari iluzii, şi Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, exprima doar dorinţa restabilirii unui nivel acceptabil de încredere între cele două ţări, majoritatea canalelor de comunicarea între Moscova şi Washington fiind, momentan, îngheţate, chiar cele pe probleme de terorism, trafic de droguri, securitate cibernetică, conflicte regionale, energie. Orice „concesie” a lui Donald Trump n-ar putea genera altceva decât o şi mai mare iritare a establishmentului de la Washington împotriva sa. Încă un lucru: pentru Donald Trump, Uniunea Europeană, Rusia şi China sunt „duşmani economici declaraţi”. Ce va obţine Vladimir Putin şi ce va obţine Donald Trump, din această întâlnire, rămâne de văzut, însă nu puţini analişti străini estimează că împreună caută să deseneze o nouă epocă în care intrăm. La conferinţa comună de presă au lăsat impresia unei înţelegeri depline, a unui consens pe problemele discutate, netrădând nicio neînţelegere majoră. Donald Trump a evocat în conferinţa de presă un dialog direct şi deschis care nu este decât „un prim pas”.
