Un furnicar în toată regula era, ieri, târgul săptămânal din comuna Cetate. Sute de produse, în cea mai mare parte rodul muncii oamenilor din această localitate binecuvântată cu un pământ poate cel mai fertil din câte există au fost scoase la vânzare. Semn că hărnicia nu i-a părăsit şi că toamna ce bate la uşă se prefigurează a fi una darnică în „bucate”. Grâul este deja în hambare, floarea-soarelui stă semeaţă în aşteptarea combinelor, iar porumbul bine legat în rod, chiar ieri primind infuzia necesară de umiditate, dă speranţe frumoase celor din Cetate.
Forfotă, ieri, încă de la primele ore ale dimineţii în comuna doljeană Cetate. Pe mai toate străzile vedeai un du-te-vino plin de agitaţie, punctul comun fiind târgul din localitate. Unul dintre cele mai mari din judeţ, mai cu seamă prin prisma varietăţii ofertei.
Preţuri pentru toate buzunarele
Fie că se apropiau dinspre Maglavit, fie dinspre Unirea, fie dinspre Mehedinţi, cumpărătorii încetineau autoturismele şi căutau un loc de parcare cât mai aproape de târg. De la intrare, puteai vedea grămezi de lubeniţe şi pepeni galbeni, semn că munca nu a fost în zadar. Vocile producătorilor se ridicau puternic, ca într-o reclamă viguroasă izvorâtă din piepturile încă puternicilor agricultori. Preţuri cu mult mai mici decât cele practicate în pieţele craiovene. De pildă, lubeniţele s-au vândut cu 2 lei bucata! Pepenii galbeni cu 1 leu/kg, ardeiul gras cu 2 lei/kg. Roşiile erau comercializate cu 1,50 lei/kg, ceapa cu 1 leu/kg, prunele cu 3 lei/kg, ardeiul capia roşu era la 4 lei/kg.
Mesele târgului pierduseră din culoarea obişnuită a cimentului din care sunt făcute şi îmbrăcaseră un curcubeu indescriptibil, prin toate acele legume şi fructe expuse la vânzare. O adevărată carte a agriculturii deschisă, pe viu, tuturor celor prezenţi şi pe coperta căreia au semnat localnicii obişnuiţi cu truda şi încrezători că ziua de mâine va fi şi mai bună. Plini de energie, robuşti, cu palmele sculptate de o muncă neîncetată la câmp şi în gospodării, locuitorii din Cetate aflaţi în baricada cumpărătorilor şi, nu doar ei, nu se grăbeau să cumpere. Analizau cu un simţ, poate numai de ei ştiut, dacă legumele sunt ajunse la maturitate, pot să fie folositoare cât mai mult timp familiei şi, de ce nu, dacă şi preţul este unul corect.
Crescătorii de animale au ofertat din abundenţă
Tot în târg, culoarul deja atribuit comerţului de produse lactate era, ieri, poate cel mai încărcat de tensiune. O tensiune pozitivă, plină de căldură, pentru că, pe de o parte fermierii, ajutaţi de copii sau nepoţi invitau potenţialii cumpărători să guste din calupurile de brânză proaspătă, iar pe de altă parte clienţii se vedeau copleşiţi de o aşa primire, mai ales că aveau de unde alege. Zeci de hârdaie din lemn erau poziţionate faţa în faţa, cu mult înainte ca lumina se urce pe cer. La ora 8.00, în plină vânzoleală, nici zer nu prea mai era în butoaie. Era semnul că brânza a fost cumpărată în cantitate semnificativă şi pentru a fi conservată mai mult timp, oamenii au cerut şi câţiva litri de zer. Preţurile practicate de fermieri erau între 8 şi 12 lei/kg, brânza, de regulă, fiind făcut din laptele de oaie şi capră. Ce altceva ai putea creşte, aici, în lunca Dunării, unde păşunile îndestulează orice turmă sau cireadă, iar pădurile sunt la fel de primitoare pentru ierbivore!?
E timpul ca fructele să fermenteze
Comparativ cu anii precedenţi, acum, pomii fructiferi din Cetate îşi menţin cu greu crengile sub povara rodului. Vişinii au dat ocazia gospodinelor să aibă materia primă pentru dulceţuri şi compoturi, dar şi pentru a pune de-o parte pentru o vişinată autentică. Care, la toamnă, va putea fi degustată în tihnă, privind cu mulţumire spre orătăniile de pe bătătură, spre pătulul plin cu porumb şi grâu, spre lada plină cu făină proaspăt măcinată sau spre stiva de lemne, gata tăiate şi chitite cu migală. Umblă vorba prin comună, referitor la lemnele de foc, că, de câteva zile încoace, preţul pentru un transport lemnos adus de la vecinii bulgari tot creşte, ajungând acum la 2.500 de lei. Oameni gospodari, cei din Cetate nu s-au lăsat pe tânjeală şi le-au cumpărat, din timp, la un preţ mai bun.
Corcoduşele se lasă călcate aproape în dreptul oricărei case. Au fost şi ele scuturate, adunate şi puse în butoaie mari, amestecate cu zahăr, pentru ca, ulterior, la sorocul fermentării, să fie duse „în vale”, la cazan. Unul-două cazane dacă reuşeşti să coci, spun sătenii, şi poţi coborî în beci circa 120 de litri de ţuică curată. Zahărul se vindea, ieri, în târg, cu 3,3 lei/kg. Dar localnicii se tem că o să mai crească, mai ales că unele magazine din comună îl vând şi cu 4 lei/kg.
Viile trebuie păzite de grauri
Gospodarii mai căutau prin târg şi goarne cu sunet puternic, pentru a lupta serios împotriva graurilor, cei mai de temut dăunători ai viilor. Oamenii au experienţa anilor trecuţi, când stoluri întregi au făcut prăpăd în culturile de viţă-de-vie. Or, săpate de două-trei ori, stropite cu piatră vânătă, legate pe araci sau pe sârmele dintre spaliere, viile din Cetate sunt atât de mult muncite încât orice trebuie făcut pentru a salva de la pieire „samatocul” – vinul locului, aşa cum este denumit de cei de aici. Aplicarea plaselor de protecţie nu a devenit o practică pe aceste meleaguri, fie şi pentru că este costisitoare, iar pe lângă preţul de achiziţie destul de piperat, mai trebuie luate în seamă cheltuielile pentru montare şi demontare.
Asfaltarea continuă
În interiorul comunei, praful ridicat de autovehicule în scurt timp va deveni istorie. Foarte multă străzi sunt de pe acum asfaltate, altele pietruite. În perioada imediat următoare numărul drumurilor comunale reabilitate va creşte considerabil. Or, când ai apă, canalizare, servicii cablu TV – internet, centru medico-social, liceu, grădiniţe, secţie de poliţie rurală, supermarketuri, ce altceva mai poţi să spui decât că lucrurile merg într-o direcţie bună! E drept că, în comună, nu poţi fi deloc neatent cu nevoile oamenilor, mai ales că mulţi dintre ei, şi nu neapărat tineri, călătoresc de cel puţin trei ori pe an în străinătate pentru a munci, devenind, astfel, mult mai exigenţi cu infrastructura localităţii din care provin.
Administraţia locală condusă de primarul Marin Duţă rămâne consecventă şi faptele vorbesc de la sine. Mai mult decât o poveste de succes, Cetatea recapătă forţa economică de odinioară, când nicio palmă de teren nu rămânea nemuncită, iar zootehnia era emblematică, ca de altfel în multe alte comune doljene. Generaţiile se reînnoiesc din mers, la fel şi forţa de muncă, casele din Cetate sunt redimensionate după dorinţele actuale ale tinerilor, parcul auto este de invidiat, iar plaja de la malul Dunării, cu cele peste 100 de umbrele din stuf, a intrat demult în firescul zonei, vara fiind un magnet irezistibil pentru mulţi dintre noi.
