Nici nu cred că visa Teodor Mazilu –eseist, romancier, dramaturg, nuvelist- la perenitatea unora dintre scrierile sale din volumul „Pâinea la loc fix” (Ed. Albatros, 1972), unde ne încredinţa, într-o tabletă, că prostia nu stă pe loc şi una era prostia omenească pe vremea marelui povestitor, când unul încerca bezmetic să ducă soarele în bordei cu obrocul, ca să aibă lumină, altul cu ţăpoiul în mână voia să urce nucile în pod şi un alt isteţ dorea să cocoaţe vaca pe şură să mănânce fân, şi alta e prostia în zilele noastre, semn că nu bate pasul pe loc. Fiindcă a dobândit, nu-i aşa, o nuanţă mai meditativă, consecinţă poate şi a faptului că lumea s-a mai rafinat. Ce s-a întâmplat, deunăzi, la examenul de Evaluare Naţională, la şcoala gimnazială din Predşeti, ţine nu de „greşala omenească”, ci de prostia… omenească, cu nişte dascăli ca protagonişti (vreo 9 la număr), fapt regretabil, să spunem toţi cu capul în nori. Care neîndoielnic urăsc prostia. Aşa cum mediocrii urăsc mediocritatea. Pe scurt, povestea se ştie: subiectele pentru proba de Limba Română, date celor 14 candidaţi prezenţi la proba respectivă, erau destinate elevilor de etnie maghiară, şi dintr-o „neatenţie”, observată abia la sfârşitul examenului, li s-au dat elevilor subiecte destinate altora. Finalmente s-a remediat „totul”, prin deplasarea în viteză a unor decidenţi din cadrul ISJ Dolj şi elevii în cauză au repetat examenul de data aceasta cu subiectele stabilite pentru ei. După ce în prealabil s-a luat legătura, obţinându-se aviziul de rigoare, cu preşedintele Comisiei Naţionale pentru Evaluare Naţională, din cadrul ministerului Educaţiei. În afară de descumpănire, în faţa unor asemenea „minuni”, nu te mai poate traversa niciun sentiment. Dacă admitem şi trebuie să facem asta, că în ziua examenului orice elev –cazul de faţă s-a petrecut la o şcoală gimnazială din judeţ- e prizonierul emoţiilor fireşti, nu uşor surmontate şi încearcă să-şi potenţeze toate eforturile pentru a depăşi pragul fireştei inhibări, o lipsă de concentrare a membrilor comisiei de examinare, de o asemenea factură, este realmente de neînţeles. Mostra de superficialitate, caut cuvântul potrivit, a membrilor comisiei este una care va dăinui cu siguranţă. Facem pariu că pe parcursul probei scrise toţi au avut Facebook-ul încins? Ca să-şi aerisească pe cât posibil capul. Viaţa nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, năclăită de efecte groase şi grimase enorme. Viaţa aşezată, ritualul cu ştaif, ne umplu de plictiseală. În fine, dascălii cu capul în nori, din comisia de Evaluare Naţională prezentă la şcoala gimnazială Predeşti (director prof. Elena Ţecu) se pot consola cu ceea ce s-a întâmplat în judeţul Olt, semn că prostia trece printr-un episod de ebuluţiune. Iar viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie.
