„Rinocerii”, un spectacol de Robert Wilson în cheia umorului absurd

0
420

Doar două săptămâni au mai rămas până când pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova va avea loc evenimentul teatral al anului, după cum nu puțini consideră premiera din 2 iulie a spectacolului cu piesa „Rinocerii”, de Eugene Ionesco, în regia lui Robert Wilson. Un proiect care angrenează numeroase forțe artistice – alături de celebrul regizor și de actorii craioveni aflându-se o echipă formată din artiști din șapte țări – și care presupune mari costuri de producție, impuse în principal de achiziția echipamentelor audio-video și de lumini necesare.

Însă merită orice efort – pare a fi opinia unanimă –, cu atât mai mult cu cât Robert Wilson, considerat cel mai important om de teatru al avangardei americane, montează pentru prima dată în România. Și tot pentru prima dată în cariera sa acesta pune în scenă un spectacol complet după o piesă a lui Eugene Ionesco. Dar nu întâmplător: cei doi s-au cunoscut în 1971, când scriitorul francez de origine română i-a văzut la Paris revoluționara operă mută „Deafman Glance” și i-a propus să regizeze una dintre piesele sale. Cea mai bună ocazie s-a ivit acum, la Craiova…

Robert Wilson a ales „Rinocerii”, un spectacol pe care îl creează în cheia umorului absurd. „Dacă n-ai umor, nu face teatru!”, a afirmat acesta, ieri, în cadrul unei conferințe de presă, adăugând că nu își propune să transmită vreun mesaj anume prin montarea sa. „Mi se pare plictisitor faptul că se vorbește atât de mult despre mesaje în teatru. Pentru că, în felul asta, actorii și regizorii se comportă ca profesorii răi: îți țin prelegeri și te învață cum să gândești, ce să crezi”, a mai afirmat Wilson.

Nu mai puțin de cinci avanpremiere cu „Rinocerii” vor fi prezentate pe scena Naționalului craiovean – pe 27, 28, 29, 30 iunie și 1 iulie. Premiera spectacolului, din 2 iulie, ora 19.00 – la care a fost invitată și fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, stabilită la Paris –, va fi urmată de alte două reprezentații, pe 3 și 4 iulie, și de alte trei abia la mijlocul lunii octombrie. Pe 1 și 2 noiembrie, va putea fi văzut și la București, unde va încheia cea de-a 24-a ediție a Festivalului Național de Teatru, fiind jucat alături de alte două spectacole ale Naționalului craiovean: „Familia Tot”, de Orkeny Istvan (regia: Bocsardi Laszlo) și „Profu’ de Religie”, de Mihaela Michailov (regia: Bobi Pricop).

În 2015, piesa lui Eugene Ionesco în viziunea lui Robert Wilson va fi arătată și Europei. «Spectacolul „Rinocerii” este deja invitat în câteva turnee și la festivaluri din lume – în Norvegia, Polonia și Ungaria, poate și în Anglia, rămâne de văzut”, a declarat managerul Teatrului Național „Marin Sorescu”, Mircea Cornișteanu.

Regizorul Robert Wilson a mai fost de câteva ori în România, iar la Teatrul Național „Marin Sorescu” i s-au jucat două spectacole, în cadrul Festivalului Internațional „Shakespeare”: „Femeia mării”, de H. Ibsen, în 2008, și „Sonetele lui Shakespeare”, prezentat de „Berliner Ensemble” (Berlin), în 2012. În anul 2010, Wilson a susținut la teatrul craiovean conferința „Have I been here before?”, cu ocazia prezentării filmului spectacolului său „Hamlet – Un monolog”, realizat la Alley Theatre în 1995, în regia şi interpretarea sa.

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson este un perfecționist cum n-am mai întâlnit”

A revenit între 13 şi 24 ianuarie a.c., când s-a organizat casting-ul şi au avut loc primele repetiţii pentru spectacolul cu renumita piesă ionesciană – o metaforă a însingurării omului în mijlocul semenilor săi. «Robert Wilson este un perfecționist cum n-am mai întâlnit, are un ochi și o ureche absolut perfecte, observă totul. Actorii au fost șocați de modul său de lucru, căci nu a început cum se întâmplă în mod obișnuit, cu lectura textului, concepție, învățarea replicilor… Nu! În prima etapă nu s-a rostit nici un cuvânt din piesă. Repetițiile au început cu muzică, cu decor schițat la scara 1 pe 1, recuzită, mișcare… Abia acum, în etapa a doua, se rostește textul. Pentru că el acordă o mare importanță „tăcerii” în teatru», explică Mircea Cornișteanu, managerul Naționalului craiovean.

Repetițiile împreună cu Robert Wilson continuă din 8 iunie, tensiunea de-o parte și de cealaltă a cortinei crescând pe măsură ce data premierei se apropie tot mai mult. La Craiova, regizorul a venit după o premieră răsunătoare la Paris: pe 7 iunie, la Palais Garnier, cu „Încoronarea Poppeei” / „L’Incoronazione di Poppea” / „The Coronation of Poppaea”, operă în trei acte (1643) aparţinând lui Claudio Monteverdi.

Mircea Cornișteanu, managerul Teatrului Național „Marin Sorescu”: «După părerea mea, „Rinocerii” este cel mai important spectacol care s-a realizat în România de 24 de ani încoace, după „Trilogia antică” a lui Andrei Șerban. O asemenea desfășurare de mijloace artistice și tehnice nu s-a mai văzut încă în teatrul românesc. Sunt fericit că Naționalul craiovean, cu ajutorul extraordinar al Ministerului Culturii, a reușit să achiziționeze cu prilejul acestei premiere o serie de echipamente audio-video și de lumini pe care nici un teatru din România nu le are în momentul de față. Ele vor permite instituției să realizeze de-acum înainte montări mult mai spectaculoase decât până acum».

Ionesco i-a declarat nu o dacă că îl consideră „omul potrivit pentru a-i regiza piesele”

Despre alegerea piesei „Rinocerii” și întâlnirea cu autorul ei, din urmă cu peste patru decenii, Robert Wilson a vorbit, ieri, la Craiova, în cadrul unei conferințe de presă. «Când eram foarte tânăr, l-am întâlnit pe Eugene Ionesco, care a venit de câteva ori să vadă primele mele spectacole de teatru din Paris. I-au plăcut, mi-a spus „Ai mers mult mai departe decât Beckett” și m-a întrebat la acea vreme – era în 1971 – dacă aș dori să regizez una dintre piesele sale, considerând că aș fi persoana potrivită. Să fiu sincer, nu știam cine era, nu-i cunoșteam munca. Abia știam cine era Samuel Beckett… Câțiva ani mai târziu, ne-am reîntâlnit, am luat prânzul în apartamentul său. Și el a spus din nou că sunt omul potrivit pentru a-i regiza piesele, care erau adesea greșit interpretate. Nu s-a întâmplat niciodată lucrul acesta. Apoi, când m-au solicitat cei de la Craiova, m-am gândit că poate este timpul potrivit pentru a o face. Și locul potrivit în România pentru a-i monta opera…», a declarat Robert Wilson.

«În „Rinocerii” am încercat să arăt cum devine cu putință delirul colectiv, orbirea colectivă și cum un anume adevăr poate fi salvat, menținut intact, într-o conștiință individuală. Tot ce s-a înțeles până la urmă a fost faptul că Gustave Le Bon descrisese cu mult înainte fenomenul de isterie a mulțimii. Este foarte posibil ca „Rinocerii” să devină de neînțeles – sper – într-o lume în care toți oamenii vor fi lucizi, vor avea o personalitate liberă, o autonomie de gândire, fără să fie despărțiți unii de alții. În acel moment, nu se va mai înțelege ce am vrut să spun. Sau se va încerca să mi se descifreze piesa ca pe un document al unui timp revolut. Sper că așa se va întâmpla». (Eugene Ionesco)

Nici acum însă celebrul regizor nu are convingerea că este „omul potrivit” pentru a pune în scenă creația ionesciană: „Nu știu dacă sunt persoana potrivită, însă, cu vreo șapte ani în urmă, am văzut o producție și, din punctul meu de vedere, totul părea greșit acolo. Dar cine sunt eu să judec? E teatrul absurdului… Nu știu… Eugene Ionesco spunea că pentru el teatrul înseamnă visele sale. Iar visele au o reprezentare ciudată. Pe moment, totul pare că are sens, iar mai târziu, când le privești, e dificil să găsești logica. Însă piesele au o logică. Cred că încercând să regizezi o piesă, dorind să-i dai… sensul de a avea sens, faci totul și mai confuz. Sunt lucruri care se petrec și pe care nu le poți explica. E diferit să regizez opera lui Tennessee Williams, care scrie alt fel de teatru, cu un alt sens, sau a lui David Mamet. E o altă lume…», a mai spus Robert Wilson.

Robert Wilson: „Urăsc teatrul naturalist. (…) Opera mea e apropiată de filmul mut”

Spectacolul după piesa „Rinocerii” este realizat în cheia umorului absurd, a mărturisit regizorul: «Dacă n-ai umor, nu face teatru! Jucând King Lear, marea tragedie a lui Shakespeare, trebuie să râzi un pic atunci când moare regele, altfel nu vei obține niciodată o mare tragedie. „Rinocerii” oferă șansa de a râde, aceasta fiind parte din geniul lui Ionesco de a pune distanță față de situație».

De asemenea, a declarat Wilson, mare accent în spectacolul său este pus pe lumini și pe machiajul actorilor. „Mereu încep cu lumina, fără ea nu există spațiu. Machiajul, de asemenea, este foarte important pentru mine, căci tehnicile mele nu vin din teatrul naturalist. Urăsc teatrul naturalist. Consider că a te comporta în mod natural pe scenă este o minciună. Un actor care crede că este natural pe scenă este atât de artificial! Dacă accepți că este ceva artificial, atunci poți fi mai onest în ceea ce faci decât să încerci să pretinzi că ești natural. Așadar, machiajul e ceva ce mă ajută să aud mai bine, pentru că văd mai bine. Dacă vezi fața actorului și gura mișcându-se este mai ușor să-l auzi. Opera mea e apropiată de opera secolului al XIX-lea, de filmul mut, de Charlie Chaplin… Nu e deloc naturalistă. Ochii – precum în filmul mut – reprezintă limbajul pe care l-am uitat în teatrul de azi», a explicat Wilson, amintind de prima sa piesă, „Deafman Glance”, o operă mută creată în colaborare cu un talentat surdo-mut, Raymond Andrews.

***

Din echipa împreună cu care regizorul american Robert Wilson realizează la Craiova spectacolul „Rinocerii” fac parte Jacques Reynaud – Franța (costume), Charles Chemin – Franța și Tilman Hecker – Germania (regizori asociați), Adrian Damian (scenograf asociat), John Torres – S.U.A. și A.J. Weissbard – Italia (designeri lumini), Tomek Jeziorski – Polonia (video), Adam Lenz – S.U.A. (muzica), Daniel Drăgoescu (designer sunet), Konrad Kuhn – Austria (dramaturgia), Bobi Pricop (asistent regie), Adriana Dinulescu (asistent costume), Rui Monteiro – Portugalia (asistent lumini), Luiza Mitu (asistent dramaturgie) ș.a.

Rolurile principale ale piesei ionesciene, Berenger şi Jean, au fost încredințate actorilor Valentin Mihali şi Claudiu Bleonţ. „Nu știu dacă e mai bine să fii rinocer sau să fii Berenger… Cred că e o tensiune în noi, e o căutare… Ce ne învață Robert Wilson, prin textul lui Ionesco, este că trebuie să practicăm această tensiune. În „Rinocerii” sunt mai multe spectacole deodată – un spectacol al imaginilor, unul al luminilor, altul al sunetelor, un spectacol al textului și unul al atenției noastre pe mișcare. Depindem atât de mult unul de altul și în mijloc se creează o tensiune… Nu pot decât să spun că mă bucur că Robert Wilson e aici, pentru că, astfel, am descoperit esența căutării mele. N-am știut că am făcut teatru pentru asta – să fiu împreună cu oameni, să mă concentrez și să fiu atent pas cu pas», a declarat Claudiu Bleonț. Din distribuția spectacolului fac parte Iulia Lazăr, Valer Dellakeza, Tamara Popescu, Angel Rababoc, Nicolae Poghirc, Ilie Gheorghe, Raluca Păun, Monica Ardeleanu, George Albert Costea, Valeriu Dogaru, Constantin Cicort, Mirela Cioabă, Dragoș Măceșanu, Iulia Colan și Ion Colan. În roluri de figuranți se regăsesc însă și alte nume cunoscute ale TNC.