Vladimir Putin a surprins lumea, într-un fel, luni seara, când a dispus retragerea forţelor militare ruseşti din Siria, ordonând ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, acest lucru. În virtutea unui acord semnat în luna august anul trecut, între Moscova şi Damasc, Rusia avea toată latitudinea deplasării de efective militare în Siria, cu precădere la bazele Tartous şi Lattaqa, cu largi prerogative şi fără limite în timp. Pentru Vladimir Putin, deplasarea de bombardiere şi avioane de atac Sukhoi părea să dureze multă vreme. Retragerea “majorităţii contingentului” nu semnifică închiderea bazelor ruseşti şi nici abandonarea intereselor strategice din Siria, după ce misiunea a fost “globalmente îndeplinită”. Potrivit ultimului raport oficial al lui Serghei Şoigu, cele 9.000 de zboruri aeriene au permis lichidarea a peste 2.000 de terorişti, din care şi resortisanţi ruşi, şi 17 comandanţi. Aviaţia rusă a distrus 209 puncte de extracţie şi de pompare a petrolului şi circa 2.000 de mijloace de transportare ilegală a combustibilului. Rusia ar fi eliberat 10.000 de km pătraţi de teritoriu sirian şi 400 de localităţi. Dar Vladimir Putin vrea să dea un semnal: că nu va fi nici o primăvară arabă în Siria, şi al-Assad nu va avea soarta liderului libian Muammar al-Gadafi, una din obsesiile Moscovei. Fireşte, multe depind de amploarea şi rapiditatea retragerii. Dacă la nivel declarativ Moscova a spus că vizează doar teroriştii, în realitate s-a văzut că a avut alte ţinte, între care securizarea Siriei utile, cea de la bordul Mediteranei, cuprinzând Damascul şi Homsul. În mare parte atinse. Grupurile rebele şi islamiste, non-jihadiste, au fost bombardate în intervalul 12-27 februarie, fiind destabilizate. Afiliate armatei siriene libere (ASL) active în zonă, acum sunt disipate. La sol, militarii sirieni şi aliaţi lor – hezbolahul libanez, miliţiile şiite irakiene, consilieri ruşi, iranieni, s-au lansat în ample operaţiuni de înlăturare a rebelilor. Asta după ce armata siriană, minată de dezertări, pierderi masive şi refuzul tinerilor de a se înrola, preferând exilul, părea neputincioasă. Obiectivul oficial al intervenţiei ruse: distrugerea teroriştilor, nu a fost atins. Loviturile contra SI, au fost moi, jihadiştii consolidându-şi controlul în fiefurile Roqque şi Deil el Zor. Din punct de vedere diplomatic Vladimir Putin a reuşit să iese din izolarea în care intrase după anexarea Crimeei şi războiul din Donbasul ucrainian. Mai exact din estul ucrainian. Graţiei crizei siriene, Rusia s-a impus ca negociator în poziţie de forţă. Obiectivul Moscovei pe tabla de şah, este renaşterea modelului bipolar în relaţii ruso-americane, concurenţa Orientului Apropiat, explică expertul în relaţii internaţionale Vladimir Trolov. Primele runde ale discuţiilor de pace de la Geneva, soldate luna trecută cu eşecuri provocate de intensitatea loviturilor aviaţiei ruse în Siria, a făcut ca opoziţia siriană, reprezentată de Înaltul Comitet de Negociere să se retragă. Pe de altă parte, retragerea incompletă a forţelor militare ruse desfăşurate în Siria, este substituită de intensificarea eforturilor diplomatice ale Moscovei. Că prin negocieri se poate ajunge ca un organism de tranziţie, să fie abilitat, cu toate prerogativele, inclusiv organizarea de alegeri libere şi prezidenţiale în 12 luni, calificat ca “mama tuturor soluţiilor” de trimisul special suedez ONU pentru Siria, Staffan Mistura, este o realitate. Vladimir Putin joacă alternativ cartea războiului cu cea a înţelepciunii, cu Washingtonul, lăsând impresia că se află la conducerea jocului. Interesant este că, potrivit Kremlinului, Bashar al-Assad a salutat profesionalismul, curajul soldaţilor ruşi, “exprimând recunoştiinţa sa pentru ajutorul dat în lupta contra terorismului”. Într-un joc de şah extrem de subtil, de un singur lucru nu s-a ţinut seama în suficientă măsură: criza economică. Ori, potrivit unor estimări, campania siriană costă bugetul rus între 2,2 şi 3,6 milioane dolari pe zi, aproape 2 sau 3% din bugetul militar rus, un preţ suportabil, dar deloc neglijabil, pentru o economie lovită de scăderea preţului petrolului şi sancţiunilor internaţionale legate de criza ucrainiană.
