Anul trecut, mai exact la 21 iunie 2013, „L’Express” a publicat, sub semnătura lui Christian Makarian, un interviu consistent cu premierul ungar Viktor Orban. Sub titlul, extras dintr-un răspuns al acestuia din urmă, „L’Europe est devenue un empire”. Prefaţat de un şapou deloc lipsit de nerv, în care se reaminteşte că la 50 de ani premierul Ungariei irită, dacă nu intrigă, că a modificat în câteva rânduri Constituţia, că face referinţe la rădăcinile creştine şi istoria milenară a Ungariei şi a acordat naţionalitatea la peste 3 milioane de unguri care trăiesc în ţările limitrofe, ni se reaminteşte, astfel, în subsidiar, că a procedat precum Moscova cu Crimeea, de dată recentă, după ce exersase acelaşi lucru cu Osetia de Sud şi Abhazia. Reporterul Christian Makarian, deloc inhibat, îi readuce aminte lui Viktor Orban că este numit „Viktator”, fiind comparat cu Putin, Chavez, Ceauşescu, chiar Mussolini, o impopularitate neconvenabilă liderului Fidesz. Despre UE, Orban spunea: „Aparţin unei minorităţi de lideri europeni care estimează că naţiunile sunt baza Uniunii, în timp ce majoritatea dintre ei consimt că viziunea naţională este din ce în ce mai puţin legitimă. (…) Astăzi Europa este un imperiu al birocraţiei, cu capitala la Bruxelles. Argumentele şefilor de stat şi de guvern sunt măturate. Procedurile sunt privilegiate şi conduc la dreptul funcţionării unui strat imperial”. Trecem peste şarja de reproşuri ale intervievatului la adresa UE, unele poate îndreptăţite, deşi bilanţul – după aderare – al ţării sale îl găseşte extraordinar de pozitiv. Şi ajungem la o aluzie „interesantă” legată de Rusia, cu care Ungaria are un parteneriat strategic. Reportul întreabă: „Vous n’avez donc rien contre les Russes?”. Răspuns: „Les Hongrois se sont opposes a Stalin, pas Ceaikovski”. Că ungurii s-au opus… cât s-au opus, lui Stalin, în al doilea război mondial, e o realitate discutabilă, dar în 1956 s-au opus lui Hruşciov şi… Andropov, care era ambasadorul URSS la Budapesta. Dar nu asta are importanţă, cât subtilitatea răspunsului lui Viktor Orban. Care îl menţionează pe marele compozitor Piotr Ilici Ceaikovski, aluzie la marea cultură rusă, pe care nu o poţi refuza. Succint, dar şi cu o adâncă simbolistică, răspunsul lui Viktor Orban – realmente inteligent – ne reaminteşte de conversaţia generalilor greci, din filmul lui Kostas Gavras „Z” (şi ei antisocialişti, ca şi premierul maghiar), ieşind de la un spectacol oferit de Balşoi Teatr la Atena, unde se refugiaseră pentru a nu fi prezenţi la o omucidere. Aroganţa cu care maghiarii au mărşăluit în Transilvania sâmbătă, 15 martie, ar putea fi decriptată şi într-o altă cheie.
