Era previzibil totul sau eu unul mă aşteptam, ca prof. univ. dr. Nicolae Panea, prorectorul pe relaţii internaţionale al Universităţii din Craiova, să fascineze, ca de fiecare dată, conferenţiind în cadrul săptămânii dedicată marelui sculptor Constantin Brâncuşi, la Centrul Cultural din Craiova, care-i poartă numele, sub înaltul patronaj al Consiliului Judeţean Dolj. Cele circa 20 de minute, cât a durat conferinţa ilustrului cărturar al Craiovei, au fost o încântare, prin elevaţie, densitatea de idei, timbrul plăcut al vocii, buna calibrare a întregului discurs. Universitarul Nicolae Panea a vorbit ca un expert, un connaisseur, un rafinat al „dosarului Brâncuşi”, contextualizând ceea ce a găsit de cuvinţă, şi contaminând rapid asistenţa. Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atât de armonios. Lecturile abundente şi voluptoase (este cadru didactic la Facultatea de Litere) nu i-au anesteziat pasiunea pentru cultura vizuală. Dimpotrivă. A explicat unicitatea lui Brâncuşi prin sursele sale de inspiraţie, schimbarea de paradigmă în interpretarea culturii populare, contactul cu mişcarea avangardistă franceză. Trimiteri inspirate la Eliade, Voiculescu, Ţuculescu ş.a.m.d.. Nu voi lăuda, în acest cadru, suita de manifestări de reală amplitudine, dedicată marelui sculptor, în schimb voi saluta calitatea acestora, prin anvergura invitaţilor care conferă un plus de seducţie. Aici Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”, poate fi lăudat. Nicolae Panea este un om cultivat şi încă solid, pentru care lectura nu e destindere duminicală, nici hobby cochet, nici corvoadă. E o deprindere organică, o nevoie reală şi constantă. Încât aş putea acredita ideea că Brâncuşi însuşi, dacă l-ar fi ascultat, ar fi rămas extaziat. Menţionând calitatea invitaţilor voi saluta filmul Cristinei Liberis „Între pământ şi cer pe calea sufletelor”, finanţat de Patriarhia Română, prin Trinitas TV, absolout bine făcut. Istoricul Adrian Cioroianu, printr-o înregistrare video, a prezentat, în cunoştinţă de cauză „dosarul Brâncuşi” la UNESCO. O alocuţiune generoasă a avut şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Antonie Solomon, rotunjind astfel un format inspirat de eveniment cultural autentic. Revin la strălucirea discursului lui Nicolae Panea, virila lui ofensivă intelectuală, pe un teritoriu ce putea fi unul insolit. O hiperinteligenţă care a augmentat relieful evenimentului. Nicolae Panea este un om patetic ce ar putea trece drept un retor monden. O natură generoasă gata să slujească, în numele unui simţ al datoriei de dascăl universitar, Cetatea. Niciodată preocupat de alegerea unghiurilor potrivite, pentru a i se recunoaşte anvergura personalităţii. Având harul de a trimite nu doar informaţie culturală, ci mai ales respect pentru cultură, discursul său îmbină în chip eficace atitudinea academică de bun gust cu o vie cordialitate. Ştie să plimbe, cu o inimitabilă graţie, dar şi o teribilă virtuozitate, obsedat de imperativul rigorii, auditoriul. Efortul său didactic având drept mobil acest imperativ. Prin expresivitatea sa intelectuală Nicolae Panea a transformat ceea ce era mai mult sau mai puţin convenţional într-un moment de cultură şi de civilizaţie a momentului. Într-o istorie culturală a Craiovei de astăzi ocupă un loc pe care nu-l percepem încă în termenii lui reali. Mai sus de atât… nu se putea. Universitatea din Craiova are piloni solizi şi unul dintre aceştia este, fără îndoială, prof. univ. Nicolae Panea. Ascensiunea mediului academic din Bănie, în sondaje credibile internaţionale, nu este deloc o întâmplare.
Domnule Cantar, jos palaria!
Cand scrieti despre arta, despre taranii nostri, despre ,,trebile dinlaunrul tarii” , sunteti idolul meu!
Ma linistesc articole de genul asta, imi dau siguranta ca mai sunt ,, ziaristi batrani” precum va apreciati,(si eu ador asemenea marturisiri!) . Peste doua zile , va fi aniversarea mea! Maestrul Brancusi , nascut pe 19 februarie, ne-am nascut intr-o luna teribila de februarie si intr-o teribil de frumoasa Romanie1 Ne despart 78 de ani de cand am aprut in mirifica noastra Romanie ! Azi, cultura lunii februarie e canalizata pe sarbatoarea pagana ,, Sfantul Valentin”! Multumesc , domnule Cantar ,pentru fatpul ca amintiti si de sfintii nostri, sfintii culturii romanesti, indiferent unde au vietuit ei . Imi amintesc, acum 50 de ani cand am vizitat pentru prima oara , casa parinteasca a ;io Brancusi , la Hobita! M-am intins pe un pat si am inceput sa plang. Baiatul meu, avea vreo 3 ani , ghidul, daca imi amintesc, era o ruda a sfantului sculpturii romanesti, s-au uitat la mine ca la un extraterestru. Un nebun care plange pentru un oltean care a parasit tara pentru ca pietrele si lemnul sau cioplit , nu l-a inteles niciun roman ,la vremea aia! Peste 69 de ani de la trecerea Lui Brancusi in eternitate, m-am autoexilat! Cand strainii vorbesc de sfantul nostru, ma inchin!
Ma amentiti, ma imbatati , de foarte multe multe ori cu articole de genul asta! Sunteti, un ,,smecher” cand scrieti despre romani si cultura lor! Ma inchin! Bravo celor care au fost prezenti la aceasta conferinta! Bravo domnului profesor Panea! Sa fiti iubiti ! Plecaciune !
Ca de fiecare data, greseli de ortografie! Cer scuze!
Comments are closed.