Doi militari senegalezi din forţele ONU-Minusuma- care păzeau Banca Maliană de Solidaritate (BMS) din Kidal, în nordul statului african Mali, – şi-au pierdut viaţa sâmbătă, într-un atentat provocat prin explozia unei maşini încărcate cu explozibil. Evenimentul s-a petrecut în ajunul celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din această ţară, în timp ce armata franceză desfăşoară o vastă operaţiune antijihadistă în regiune. „Acest act odios nu va rămâne fără răspuns. Franţa va fi alături de voi, în identificarea şi arestarea comanditarilor acestui atac terorist”, a spus Francois Hollande, aflat sâmbătă în Guyana. De asemenea, preşedintele francez a adresat condoleanţe familiilor victimelor acestei tragedii, asigurându-l pe omologul său senegalez, Marky Sall, de solidaritatea poporului francez şi propria sa gratitudine. În Mali, trupele franceze, modern dotate şi bine pregătite pentru acţiuni de gherilă, întâmpină în continuare dificultăţi în lupta contra terorismului din nordul ţării, unde fanaticii islamişti sunt stabiliţi. În felul acesta, anul se termină cum a început. Cu o aventură în Republica Centrafricană (operaţiunea Sangaris), mult mai nesigură decât războiul antamat în Mali. Potrivit cotidianului „Le Parisien”, miliţiile Seleka, echipate cu Kalaşnikoave, au luat cu asalt pista aeroportului din Bangui, unde staţiona avionul lui Francois Hollande (un Falcon 7XNDRL), la întoarcerea din Africa de Sud, în timpul discuţiilor acestuia, în Salonul VIP, la câţiva zeci de metri distanţă, cu preşedintele Djotodia. Deplasarea s-a dovedit de un înalt risc după debutul, la 5 decembrie a.c., a operaţiunii Sangaris, zona aeroportului fiind insuficient securizată. Presa franceză vorbeşte deja de „Hollande Africanul”. Nimeni nu ştie când militarii francezi se vor întoarce acasă. Dacă pentru intervenţia din Mali, Hollande a invocat urgenţa, acum, pentru acţiunea din Republica Centrafricană, vorbeşte despre „această frumoasă şi mare misiune”, care deocamdată nu reuşeşte şi din cauză că populaţia este „ruptă în două”. Recent, la Bangui şi-au pierdut viaţa doi militari francezi şi riscanta aventură a fost repede contestată. Preşedintele francez se apără şi aduce în discuţie masacre, peste 600 de persoane ucise, stare de fapt în faţa căreia Franţa rămâne conformă valorilor şi principiilor sale. „Când privesc istoria acestor teritorii eu ştiu că intervenţiile militare franceze, cu 30-40 de ani în urmă, erau pentru a proteja dictatorii. Eu prefer să salvez populaţia”, a spus Hollande. Deocamdată, demersurile sale nu-l fac mai popular în Hexagon. Şi alta este problema: Franţa culege solitudine, o oarecare ilegitimitate, ca să nu mai vorbim de cheltuielile importante, în timp ce Bruxellesul solicită doar reducerea deficitului şi a datoriei. Se opinează că aventura africană nu are altă menire decât aceea de a demonstra că în afacerile mondiale Franţa contează. Dar acesta este rolul Franţei? Şi surpriza analiştilor politici este că în timpul campaniei electorale prezidenţiale Hollande n-a vorbit în nici o împrejurare despre faptul că o parte din „visul francez” se va juca pe teritoriul african.
