Opoziţia a savurat, marţi, înălţând templul propriei fatale indigenţe, votul copleşitor, în care s-au regăsit şi proprii europarlamentari (Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Adina Velean, Daniel Buda, Theodor Stolojan, Siegfried Mureşan, Mihai Ţurcan) pe Rezoluţia Parlamentului European, privind statul de drept în România, şi apoi noul raport MCV, găunos de-a dreptul, denunţat cu argumente solide de CSM, pentru erorile sale factuale sau de apreciere. Tonul general al satisfacţiei era unul de suficienţă iresponsabilă. Până şi Traian Băsescu, care nu îşi reproşează nimic în privinţa propriei investiţii de încredere în trimişii la Bruxelles şi Strasbourg, a găsit de cuvinţă să accentueze că Rezoluţia Parlamentului European nu este îndreptată împotriva lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă sau Călin Popescu Tăriceanu, nici a alianţei PSD-ALDE, ci împotriva României. Evaluare corectă a situaţiei. Raportul MCV, opera vicepreşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, este un dezastru de logică şi, în acelaşi timp, de o rară absurditate. Trist este că la cele întâmplate, dureroase pentru ţară, opoziţia a jubilat aiuristic, stârnind perplexitate. Fiindcă adevărul nu exclude nici buna cuviinţă şi nici bunele maniere. România a fost pusă într-o situaţie delicată şi discuţia e lungă. Miercuri a fost rândul Puterii să se simtă bine, după aflarea ştirii că premierul britanic, Theresa May, a anulat întâlnirea anunţată cu preşedintele Klaus Iohannis, aflat la Londra, cu soţia sa, pentru a participa la ceremonia prinţului Charles, care a împlinit 70 de ani. Numai că Theresa May, care a avut de trecut o cumpănă grea în şedinţa prelungită, de peste cinci ore, extrem de tensionată, de guvern, avea de apărat în faţa membrilor cabinetului său proiectul de acord privind Brexitul, încheiat cu o zi înainte între echipele de negociatori europeni şi britanici. Cum nu mai puţin de patru membri ai cabinetului – secretarul de stat pentru Irlanda de Nord, Shailesh Vara, ministrul pentru Brexit, Dominic Raab, ministrul muncii şi pensiilor, Esther McVey, secretarul de stat pentru Brexit, Serella Bravermann – şi-au anunţat demisiile, în cursul zilei de ieri, devine de înţeles tensiunea înaltă în care s-a desfăşurat respectiva şedinţă de guvern. A crede că Theresa May se putea scuza şi abandona temporar şedinţa de guvern, pentru a-l primi, conform protocolului de rigoare, pe Klaus Iohannis, este greu de crezut. Cert este însă că întâlnirea anunţată, ea fiind programată de premierul britanic, a fost contramandată. Nu e un capăt de lume în circumstanţele de acum cunoscute, când în dezbatere era un document de 585 pagini şi când Scoţia revendică aceleaşi avantaje ca şi cele ale Irlandei de Nord, aceasta rămânând – privilegiat – în piaţa unică europeană. Se pune problema dacă guvernul Theresa May rezistă sau nu. Să revenim. Cum am ajuns la un asemenea grad de intoleranţă stârneşte dezagreabile dileme. Proiectând imaginea unei lumi nesănătoase şi, din păcate, prea puţin conştiente de boala ei. Nu ştim când şi cum ne vom vindeca. Oricum, doar reabilitarea unei solidarităţi adevărate, când e vorba de ţară, va fi unul dintre primele simptome.
