Campania politică nu a început încă, însă discursurile liberalilor de Dolj au devenit enervante, supărătoare prin frecvenţa în spaţiul public, lipsă de retorică şi idei, căci nu au înţeles şi conştientizat că liderul lor, Crin Antonescu, nu mai are relevanţă pentru România şi nu mai reprezintă decât amintirea unei veri politice ruşinoase, ceea ce strategic în politică, se traduce prin reţinerea, cel puţin pentru un timp determinat, de la declaraţii populiste.
În momentul de faţă, prin discursuri disparate şi fără coerenţă, liberalii comit o eroare impardonabilă prin care pierd şi şansa minimă deţinută, aceea a transferului capitalului de imagine dinspre lider spre partid. Cu un discurs neracordat la realităţile judeţului, nu prea prietenoase lor, cu mult tupeul afişat, unii dintre ei, râvnitori de prim rang pentru colegiile din Craiova, cred că sunt eligibili de facto, şi comit greşeli ce vor costa alianţa USL la Dolj.
Ionuţ Stroe, căci el reprezintă zgomotul semantic analizat, lider important în Dolj, prin propria evaluare, revendicată de la rubedeniile din alianţă, dintre cele mai alese, pentru că alte fundamentări nu are, a ţinut la sediul PNL Dolj, în octombrie, mai multe conferinţe de presă în care, arogant şi zâmbitor, transmitea poporenilor, sfaturi pentru alegeri şi culmea, prognoze şi analize economice ”remarcabile” pentru România anului 2013.
Are convingerea că, astfel, s-a “legitimat” în faţa electoratului de provincie pentru că el a gândit ceea ce numai mintea unui parlamentar de la centru putea gândi, şi a trâmbiţat ceea ce numai gura unui ales al poporului, cei drept venit de pe un neonorabil loc 3 pe colegiu, putea glăsui.
Păcat, pentru că nici de data asta, demersul nu i-a ieşit, deşi a fost singurul reprezentant al alianţei USL la conferinţa de presă care anunţa progresul economic întrucât ”România va înregistra o creştere economică substanţială în 2013, mai mare chiar şi decât cea a Poloniei”.
Discursul său sentimentalist, idiot şi fără noimă, nu a produs decât consternare şi contradicţii printre oamenii de provincie care trăiesc dintr-un salariu minim/mediu pe economie dar, atenţie! cunosc că realitatea economiei prăbuşite nu bate cu ispita financiară închipuită de Ionuţ Stroe.
Politician conjunctural, Ionuţ Stroe asumă, în numele alianţei, îmbunătăţirea parţială a unor indici de creştere economică în România, aclamând chiar efecte benefice imediate asupra veniturilor bugetarilor, însă nu mai convinge pe nimeni astăzi, în condiţiile în care, reprezentanţii guvernului anunţă oficial o inflaţie tăioasă de 5,3%, cu mult peste ţinta de 3,2%, stabilită de către oficialii BNR, şi se tem de un curs valutar ce va depăşi pragul critic de 6,0.
Până şi optimiştii încep să nu mai creadă în aplicabilitatea şi eficienţa reformelor economice implementate în România în ultimii ani, înspre şi pentru binele populaţiei, ci mai degrabă s-au convins de asumarea “legală“ a unor contracte oneroase de către guvernanţi şi de lipsa de experienţă impardonabilă manifestată în eşecurile privatizării Oltchim (unde situaţia tinde să devină explozibilă), Hidroelectrica, CFR Marfă, Tarom, Poşta Română etc.
Nu mai funcţionează, nici măcar pentru liniştea noastră, dar nici a voastră domnilor politicieni, teoriile conspiraţioniste simandicoase de genul bancherilor Tothschild sau Grupului Bildersberg, revendicabile în România prin prisma naţionalismului românesc cum că tactica privatizărilor a fost una “bine gândită“ de guvernanţi pentru a prelungi interesul FMI faţă de România, şi a demonstra că şi o ţară emergentă ar putea induce în eroare Europa cu privatizări fictive, începute dar neterminate. Treziţi-vă, căci şi analiştii de la “Financial Times“, cataloghează România ca având, în luna octombrie, o economie de frontieră şi nu emergentă.
Convingerea populaţiei că preţul la alimentele de bază, gigacalorie, carburanţi, servicii, va creşte într-un ritm şi procent alarmant, este covârşitoare fiind confirmată de realitate, şi, periculoasă prin determinările sale de primă etapă, respectiv mici revolte sociale de judeţ. Statul român este slăbit până la epuizare, şi asta reiese şi din faptul că rezervele internaţionale ale României au scăzut cu 1,5 miliarde de lei, de la 38,5 miliarde de euro în luna aprilie a acestui an, la 37 miliarde de euro, la sfârşitul lunii septembrie 2012.
Este o falsă impresie că schimbări minimale în registrul economico-financiar, respectiv reîntregiri salariale, şi chiar geopolitic al României, cu sau fără Băsescu, mai pot dezamorsa premisele favorabile ale declanşării unor astfel de mişcări sociale, deocamdate latente.
Pe de altă parte, este evident ca situaţia economică a României nu se va îmbunătăţi nici măcar în domeniul exporturilor, căci vizibilitatea statului român nu se va relansa în condiţiile în care marile puteri ale Europei nu dau semne de redresare. Chiar şi în situaţia idilică a unei reveniri spectaculoase, va fi greu să updatăm căci economia românească a luat-o de prea mult timp pe căi greşite.
Oficial nu mai afişăm nici măcar o doză de optimism, deşi populaţia speră că alegerile parlamentare din decembrie reprezintă schimbare şi salarii mărite începând cu ianuarie 2013.
Poate că, ce se întâmplă în Spania şi Grecia, ne poate trezi la un moment dat la realitate, dar nu în sensul de a fi violenţi, a ocupa ministere sau a sfida importanţi lideri europeni, ci de a înţelege că, în 2013, lucrurile în economia românească se vor complica substanţial pentru că accizele se vor calcula la un curs cu 5% mai mare decât în 2011, iar investiţiile străine în România vor fi din ce în ce mai puţine şi deloc profitabile pentru statul român.
În ziua în care analiştii economici şi politici europeni vorbesc despre: recapitalizarea sistemului bancar din Spania, şi nu numai, sub strictă supraveghere financiară, cedarea suveranităţii popoarelor, pericolul unui nou război economic, fără precedent, între SUA şi Rusia, urmare a dezvoltării fulminante a extracţiei gazelor de şist şi schimbarea radicală a pieţelor energetice mondiale şi a situaţiei geopolitice globale de la Wahington, Moscova, Beijing, să reiterezi naivităţi de genul Ionuţ Stroe privind creşterea fără precedent a unei economii deja prăbuşite căreia i se face resuscitare doar pentru a mai scuipa salarii şi pensii lunare, este o eroare politică impardonabilă pentru alianţa USL, chiar dacă este asezonată cu mult sentimentalism şi falsitate.
MIHAELA ENE
