Recenta propunere a Guvernului, de introducere a măsurii privind plata TVA la momentul încasării facturii, este văzută cu ochi buni de mediul de afaceri, întrucât va conduce la eliminarea creditării cu dobândă zero a statului, de la emiterea facturii până la încasarea ei. Pe de altă parte, firmele vor avea nişte costuri de implementare din evidenţa separată pe facturile emise şi cele încasate.
“Măsura este benefică pentru mediul de afaceri, aplicându-se însă doar IMM-urilor care realizează o cifră de afaceri anuală de 500.000 de euro”, spune Dragoş Nicolae, Tax Manager Accace România.
Beneficiul vine din faptul că plata TVA la încasarea facturii este o cerinţă solicitată în trecut chiar de mediul de afaceri, întrucât ar permite o îmbunătăţire şi o previzionare mai corectă a lichidităţilor firmelor. La momentul actual, firmele creditează statul până la încasarea facturilor emise, existând un decalaj între colectarea TVA de către stat, la o lună, şi încasarea facturilor de la furnizori – perioadă ce poate dura trei-patru luni şi, uneori, chiar mai mult.
Firmele vor avea unele costuri suplimentare
În ceea ce priveşte contribuabilii, măsura va necesita din partea lor un efort şi, eventual, costuri administrative suplimentare, întrucât va apărea necesitatea unei evidenţe separate a facturilor emise, respectiv încasate, care vor trebui comparate lunar sau trimestrial. Cu toate acestea, raportul costuri/beneficii este în favoarea măsurii.
Măsura vine pe fondul modificărilor Directivei TVA, care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2013 şi care trebuie implementate până atunci şi de Statele Membre. Una dintre aceste modificări se referă tocmai la posibilitatea Statelor Membre de a implementa, opţional, amânarea plăţii TVA până la încasarea facturii, în anumite condiţii.
Benefică, dar prea în pripă
Dincolo de beneficiile măsurii, trebuie să remarcăm, încă o dată, încălcarea prevederii din Codul Fiscal, care stabileşte că orice modificare asupra Codului Fiscal trebuie publicată, de regulă, cu şase luni înainte de data intrării în vigoare. Scopul acestei prevederi este de a oferi mediului de afaceri predictibilitate şi timp pentru înţelegerea şi implementarea modificărilor fiscale. Această prevedere, deşi conţine sintagma de regulă, nu a fost practic niciodată respectată de la introducerea ei (1 ianuarie 2004), devenind inutilă prin nerespectarea ei.
