„Schimbarea este acum”, a spus el în timpul campaniei electorale. La două luni după intrarea în Palatul Elysee, Francois Hollande a vrut să spună francezilor că el, în orice caz, nu s-a schimbat. Nu şi-a schimbat metoda, nu şi-a schimbat stilul: la primul interviu televizat, cel din 14 iulie a.c., şeful statului n-a surprins. Faţă în faţă cu Claire Chazal, de la TF1, şi Laurent Delahousse, de la France 2, Francois Hollande a fost… Francois Hollande. S-a referit la moştenirea lăsată de dreapta. În cele două luni şi o săptămână care au trecut de la alegerile prezidenţiale a fost desemnat un nou guvern şi a fost aleasă o nouă majoritate în Adunarea Naţională. Dar noul preşedinte arată aceeaşi preocupare: aminteşte de moştenire. A făcut trimitere la dosarul PSA Peugeot Citroen (e vorba de concedierile forţate de la Peugeot, reducerea a 8.000 de locuri de muncă, aproape 1 din 10 locuri de muncă din domeniul auto va dispărea) şi modul în care a fost anunţat planul, potrivit lui diferit. Preşedintele francez a descris anunţul drept „un şoc”, precizând că statul nu poate rămâne indiferent. Guvernul a decis să analizeze situaţia de la Aulnay, precizând că „planul trebuie renegociat”. A citat trei cifre referitoare la datorie, şomaj şi deficitul comerţului exterior, care rezumă, pentru el, bilanţul dreptei la putere şi constrângerile legate de el acum. Raportul Curţii de Conturi, a spus Hollande, vorbeşte de „impasul predecesorilor noştri”. Această metodă este adecvată. Fostul şef al statului, Nicolas Sarkozy, eliminase interviul televizat din 14 iulie? Ei bine, a fost restaurat. Nicolas Sarkozy prefera să fie intervievat la Palatul Elysee. De data aceasta a fost ales hotelul Marine, la mică distanţă de locul de desfăşurare al paradei militare de la 14 iulie. A fost o discuţie şi pe seama clădirii din Piaţa Concorde, care ar fi aparţinut personalului forţelor navale. În tot discursul s-a simţit, cu discreţie, un anti-sarkozysm evident. Mai ales când Hollande a declarat: „Eu nu pot decide în toate de unul singur. Dar s-a sfârşit”. Referindu-se la întrebarea dacă preşedintele va interveni în viaţa de partid, răspunsul nu putea fi decât cel aşteptat: s-a terminat. În timpul interviului, o frază scurtă, dar plină de conţinut, a fost accentuată: preşedintele, a spus Francois Hollande, trebuie să fie un factor de conciliere, de mediere, de consultare. A fost menţionat faptul că Lionel Jospain, un fost prim-ministru socialist, a fost desemnat şeful Comisiei de moralizare a vieţii politice. „Toate partidele politice vor fi consultate” a promis preşedintele. Despre conflictul lui Segolene Royal cu actuala parteneră de viaţă, Valerie Trierweiler, Hollande a spus că aşa ceva nu se va mai întâmpla. Cu o zi înainte, preşedintele sesizase Consiliul Constituţional pentru a afla dacă tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa la nivelul uniunii economice şi bugetare, semnat la 2 martie a.c., vizând întărirea disciplinei bugetare în UE, înainte de ratificare, necesită revizuirea Constituţiei. Şeful statului a sesizat „sfatul înţelepţilor” în temeiul articolului 54 din Constituţie, care prevede că dacă Consiliul Constituţional declară că „un angajament internaţional conţine o clauză contrară Constituţiei, ratificarea în cauză poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei”. În situaţia în care Consiliul Constituţional consideră că pactul fiscal este în concordanţă cu Constituţia, „regula de aur” ar putea face obiectul unei legi organice. Întrebat despre relaţia sa cu Angela Merkel, preşedintele republicii a spus că Franţa nu este izolată. „Franţa este o ţară importantă, iar liderul ei este ascultat, observat”. Europa este în criză din cauza adăugării unui plan de austeritate peste alte planuri de austeritate. În confruntarea cu Claire Chazal şi Laurent Delahousse, şeful statului francez şi-a jucat bine rolul, evitând unele probleme sensibile ridicate de interlocutorii săi, pentru a face loc unei autopromoţii a primelor sale săptămâni ca şef de stat.
