De la prietenie solidă la adversitate declarată!

0
378

Iranul şi Israelul au fost odinioară în relaţie de prietenie solidă, mărturisită reciproc. La numai doi ani de la declararea statului Israel, Iranul a fost în 1959 a doua ţară musulmană, după Turcia, care a recunoscut noul stat, găzduind şi cea mai mare comunitate evreiască din Orientul Mijlociu. Redutabila poliţie secretă iraniană –temutul Savak- a fost creată în 1957 cu ajutorul CIA şi apoi Mossad. În 1977 cele două ţări aveau proiecte comune, incluzând şi pe cel al construirii de rachete balistice. Tel Aviv-ul importa 40% din necesarul de petrol, în schimbul armelor, tehnologiei şi produselor agricole. După 1979, odată cu căderea şahului Mohammad Reza Pahlavi, înfiinţarea Republicii islamice, Iranul a sistat relaţiile oficiale cu Israelul şi ambasada acestuia a fost înlocuită cu cea palestiniană. În 1980 Jihadul Islamic a devenit prima organizaţie islamistă palestiniană care a ridicat armele împotriva Israelului. Cu toate acestea în timpul războiuului prelungit, dintre Iran şi Irak (1980-1988) Israelul a livrat rachete Teheranului şi tranzacţia a fost dezvăluită, ca parte a afacerii IranGate sau Iran-Contra, având ca scop obţinerea eliberării ostaticilor americani deţiuţi în Liban. Lucrurile s-au complicat în anii care au urmat şi ultima dată când un stat a atacat frontal teritoriul israelian a fost în 1991 şi autor a fost Irakul lui Saddam Hussein. Astăzi, cel mai mare duşman declarat al Israelului este Republica islamică Iran. După ani de confuntări internaţionale, Iranul a atacat Israelul, e drept după ce fusese bombardată ambasada din Damasc, la 1 aprilie 2024, atac soldat cu moartea a 16 persoane, între care numeroşi ofiţeri superiori. A fost o încălcare flagrantă a protecţiei ambasadelor, deloc nouă, dacă ne gândim că ambasada SUA din Teheran în 1979, ocupată de studenţii revoluţionari, fideli lui Khomeini, a menţinut ostatici 53 de membri din personal, dimp de 444 de zile. Atacul de la 1 aprilie a.c. a fost realizat cu peste 300 de drone şi rachete. Şi astfel, de la prietenie la inamiciţie jurată, relaţia între cele două ţări, la 75 de ani de la crearea statului Israel, este totalmente deteriorată, aparent ireparabilă, regimul sionist fiind etichetat de liderul suprem iranian Ali Khamenei drept o „tumoare canceroasă”. Mai trebuie spus că odată cu alegerea lui Mahmoud Ahmadinejad, în 2005, tensiunile s-au exacerbat, preşedintele ultraconservator provăduind dispariţia Israelului. În 1982 Israelul a invadat Libanul pentru a opri atacurile palestiniene şi Gărzile Revoluţionare, armata ideologică a Republicii islamice au creat Hezbollahul, o mişcare şiită –stabilită în nordul Libanului- îndreptată împotriva Israelului. Atacul Iranului asupra Israelului, în premieră, cu peste 300 de drone lansate, rachete de croazieră şi balistice, şi cu ajutorul Hezbollahului, şi rebelilor yemeniţi Huthi, ar putea duce la un război adevărat, dacă Joe Biden nu calmează lucrurile. Dotarea militară a Israelului a făcut ca în mare măsură pagubele să fie limitate, la maximum. Dar acest scurt şi dramatic avertisment rupe un tabu: atacarea Israelului este posibilă. Iranienii au avertizat că sunt gata să meargă mai departe dacă este necesar. Deocamdată au declarat că „cazul poate fi considerat închis dar dacă regimul israelian face o nouă greşreală răspunsul Iranului va fi considerabil mai sever”. Acum, preşedintele american Joe Biden trebuie să-şi convingă aliatul, Benjamin Netanyahu, că nu este nevoie să supraliciteze şi să calmeze lucrurile în această regiune, din ce în ce mai agitată. Dacă nu va reuşi, liderul Hamas, Yahya Sinwar, ar putea să-şi vadă îndeplinită dorinţa: intrarea Iranului în război. Deşi oficialii iranieni nu au vorbit prea mult până acum, şeful diplomaţiei de la Teheran, Hossein Amir Abdollahian, a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a spus că guvernul său a informat SUA de intenţia de a efectua o operaţiune limitată împotriva Israelului. Pentru Netanyahu nimic nu este uşor de îndeplinit, atâta vreme cât Itamar Ben Gvir, ministrul Securităţii naţionale şi reprezentantul unui partid de extremă-dreaptă, a spus că „Israelul trebuie să înebunească” pentru a crea descurajare în Orientul Mijlociu. La rândul său, conform Haaretz, ministrul de Externe iranian a declarat că Iranul trebuie să plătească pentru atacul săvârşit şi insită ca Gărzile Revoluţionare să fie declarate organizaţie teroristă. Apelurile comunităţii internaţionale (G7), care susţin Israelul, au avertizat „împotriva oricărui răspuns”, pentru a evita o conflagraţie regională, dar Iranul a provocat deja o ruptură profundă şi ceea ce s-a deschis este foarte periculos din punct de vedere al reacţiei.