Legea bugetului de stat pe 2019 a fost promulgată, ieri, ne-a înştiinţat preşedintele ţării, Klaus Iohannis, agrementându-şi discursul cu o nouă şarjă de critici obsesive la adresa social democraţilor. În aceeaşi tonalitate consacrată. „Dintr-o logică exclusiv politicianistă, PSD nu a ţinut seama de nimic şi a mers mai departe cu bugetul ruşinii naţionale”, ne-a spus Klaus Iohannis. Referirile punctuale la deficienţele construcţiei bugetului de stat pe 2019 au fost superflue, puţine şi neclare, încât e greu să desluşeşti în ce măsură argumentaţia preşedintelui – rigid şi orgolios – are puncte solide de susţinere. Şi iată o ipostază: „În legătură cu pensiile se trăieşte într-o realitate paralelă la Guvern (…) Citiţi propriul program de guvernare. Acolo scrie clar că în 2018 punctul de pensie va fi 1.100 lei, iar în 2019, şi da suntem în 2019, punctul de pensie va fi 1.295 lei. Ştiţi cât este punctul de pensie acum? Nu, nu este 1.295 lei, aşa cum aţi promis şi cum scrie în programul de guvernare. Este 1.100 lei. Abia în septembrie va creşte la ceea ce aţi promis pe tot anul, 1.295 lei”. Să admitem că preşedintele are dreptate, deşi a fost de îndată contrazis. O realitate de netăgăduit însă este aceea că pensiile au crescut. Salariile de asemenea. Economia a avut notabilă creştere economică. Cu toate acestea, în opinia reiterată a preşedintelui, toată guvernarea PSD-istă din ultimii ani, este o… mare gaură neagră, pentru economia românească şi societatea românească. Şi încă odată clişeul: guvernarea PSD a eşuat! Discursul economic al domnului preşedinte Klaus Iohannis a devoalat slăbiciuni mai vechi, anunţând principalele teme de campanie pe care le va aborda în toamna acestui an, în perspectiva obţinerii unui al doilea mandat. Nu stă pe cai mari şi nu excelează la nivel discursiv. De altfel, i se şi reproşează faptul că în patru ani de mandat nu a acordat interviuri ziariştilor. Îi plac declaraţiile necontestate, neîntrerupte de nimeni. Şi asta s-a observat. Omologi de-ai săi, dacă ne referim de pildă la Emmanuel Macron, nu ezită să-şi ia inima în dinţi şi să înfrunte ziariştii cei mai neprietenoşi, cum s-a dovedit Edwi Plenel de la Mediapart, într-un interviu de referinţă. Domnia sa nu are nicio vină pentru vocabularul fatalmente limitat şi pentru faptul că recită cu intonaţie ceea ce decretează, dar credeam că înalta demnitate pe care o ocupă îl împiedică să trateze în zeflemea o lege importantă a ţării. Fiindcă nu este ales, de electorat, pentru a persifla nişte acte ale Guvernului. Aroganţa cu care a tratat o lege a bugetului de stat, este adevărat, adusă cu întârziere pentru promulgare, s-a dovedit realmente nejustificată, iar complexul de superioritate nu are nicio bază. Ne aflăm, este adevărat, în campanie pre-electorală pentru alegerile europarlamentare, dar sunt situaţii care impun o nuanţare a lucrurilor. Inclusiv această trimitere la legile… Justiţiei. Fiindcă dacă ne uităm la reformele PSD din Justiţie, care au avut puncte corecte de plecare, întrucât unele abuzuri chiar s-au întâmplat, nu cum vor anti-PSD-iştii de ziua a şaptea să ne spună, în discuţie putea fi adus, fără jenă, altceva, eventual agenda dosarelor personale ale unora dintre oamenii politici. Deşi există destule rezerve şi în această privinţă. Avem, în sfârşit, legea bugetului pe 2019, cu întâziere şi avem în continuare interminabila confruntare dintre Palatul Cotroceni şi coaliţia aflată la putere. S-a ajuns la o încărcătură nervoasă, cum nu a mai fost demult şi până la confruntări extremiste nu mai este decât un pas. Cu care ne-am şi obişnuit, şi face deja parte din sumarul cotidian televiziunilor de ştiri.
