Creştinii ortodocşi au intrat, de ieri, în Postul Crăciunului, unul dintre cele mai mari de peste an: ţine 40 de zile, până pe 24 decembrie, în Ajunul Naşterii Domnului. Potrivit tradiţiei religioase, postul este prilej de curăţare trupească şi sufletească şi semnifică abţinerea parţială sau totală de la anumite mâncăruri.
Nu este considerat greu şi aspru, precum cel al Paştelui, ci unul mai uşor, cu dezlegări la peşte. Biserica a rânduit ca în fiecare sâmbătă şi duminică din perioada 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) – 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul) să avem dezlegare la peşte. Abia după aceste 40 de zile de post şi rugăciune creştinii se pot bucura pe deplin de Naşterea Domnului, de pe 25 decembrie.
„Postul are în primul rând o dimensiune spirituală, duhovnicească, de rugăciune. Postul înseamnă faptul de a ne oferi lui Dumnezeu, este o formă a noastră de a ne oferi ca o harfă Duhului Sfânt care să cânte în noi. Atât timp cât ne hrănim cu hrană grea – carne, lapte, ouă şi alte astfel de produse –, dispoziţia noastră lăuntrică va fi una îngreunată. Pe de altă parte, postul nu se reduce numai la abţinerea de la anumite alimente. El presupune curăţirea de gândurile şi faptele rele şi, totodată, săvârşirea faptelor bineplăcute lui Dumnezeu”, spune pr. conf. univ. Picu Ocoleanu, consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei Craiovei.
Cele dintâi menţiuni despre acest post provin din secolele al IV-lea – al V-lea, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.