Despre Rodica Maniu, la Colocviile de artă plastică românească

0
64
Rodica Maniu - autoportret

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” – Secţia audio-video vă invită astăzi, ora 17.00, la o nouă întâlnire în cadrul Colocviilor de artă plastică românească. „Pentru că suntem în luna martie, evidenţiem implicarea femeii în toate domeniile de activitate. Şi pentru că nu putem vorbi despre o istorie completă a artei fără a-i evidenţia şi pe artiştii mai puţin celebri, realizatoarea  Colocviilor, dr. Cristina Oprea, a ales să o prezinte de această dată pe Rodica Maniu”, au menţionat reprezentanţii instituţiei.

Rodica Maniu a provenit dintr-un mediu de intelectuali, care i-au oferit de timpuriu sprijinul pentru a-şi împlini vocaţia. Pictoriţă şi acuarelistă de mare talent, s-a dezvoltat într-o ambianţă culturală propice temperamentului ei melancolic şi meditativ. S-a născut la Bucureşti, în 1890, iar mentorul care a iniţiat-o în limbajul plastic a fost pictorul Nicolae Vermont, recomandat de Nicolae Grigorescu la solicitarea familiei.

Între 1905-1908, şi-a însuşit, sub îndrumarea acestuia, mai întâi gramatica desenului, acoperind săptămânal un caiet cu „impresii grafice”. Ulterior, a abordat pictura, vădind înclinaţii pentru peisaj. După absolvirea liceului, s-a îndreptat spre Paris, unde, începând cu 1909, a frecventat cunoscutele Academii Julian şi La Grande Chaumière, cultivându-şi tehnica picturală.

A fost, alături de Maria Pillat Brateş sau de Lola Schmierer Roth, o acuarelistă de forţă a perioadei interbelice. Lucrările inspirate de călătoriile în Orient, la Damasc, la Ierusalim sau, mai aproape, la Balcic, sunt opere fruste şi puternice, în care transparenţele alternează sacadat cu pete picturale, opace, încărcate de o energie debordantă, telurică.

Prin întreaga ei operă, Rodica Maniu a deschis în pictura românească un capitol aparte, plin de farmec şi de autenticitate.