În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica ortodoxă de pretutindeni o prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. I se mai spune şi Sf. Parascheva cea Nouă pentru a fi deosebită de altă sfântă cu acelaşi nume, o martiră din vremea persecuţiei lui Diocleţian (†304), pomenită la 26 iulie şi numită la bulgari Petka, iar la ruşi Piatniţa – Sf. Vineri.
S-a născut probabil prin secolul al XI-lea, în Epivatul Traciei, de pe ţărmul apusean al Mării Negre (Bulgaria de azi). Şi fiindcă a venit pe lume într-o zi de vineri, părinţii au botezat-o Parascheva. Şi-a petrecut viaţa în post, rugăciune şi făcând multe milostenii. Tradiţia ne spune că obişnuia să dăruiască săracilor hainele ei scumpe şi îmbrăca hainele rupte şi ponosite ale acestora, faptă pentru care era de multe ori dojenită şi chiar bătută de părinţi. Sufletul ei, de copil încă, trăise taina întâlnirii cu Dumnezeu şi îşi dorea să se retragă din lume, să trăiască în singurătate. Odată, pe când era în biserică, a auzit cuvintele Evangheliei: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” şi a simţit că a venit vremea să lase toate şi să-I urmeze lui Hristos. A dăruit săracilor toată averea şi s-a retras la o mănăstire de lângă Constantinopol, unde a dus o viaţă aspră, după rânduiala monahilor. După o vreme însă, un glas îngeresc îi descoperă calea pe care trebuia să o urmeze: să lase pustiul şi să se întoarcă în satul natal, fiindcă acolo se cuvenea să redea pământului din care a fost luat trupul său. Înţelegând că viaţa ei va fi scurtă, Parascheva a părăsit mănăstirea şi şi-a îndreptat paşii către Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a întors apoi în satul său şi, la numai 27 de ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserica din Epivat.
Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate la Tîrnovo (vechea capitală a Bulgariei), apoi la Belgrad şi Constantinopol, unde au săvârşit, de-a lungul vremii, multe minuni. Pentru că Vasile Vodă Lupu plătise toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, sinodul acesteia a hotărât să dăruiască domnitorului moldovean moaştele Sf. Parascheva, care pe atunci se aflau în Constantinopol. În 1641, pe vremea mitropolitului Varlaam, ele au fost aduse în Moldova, la Iaşi, şi aşezate în racla bisericii “Sfinţii Trei Ierarhi”, unde au stat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea. După incendiul din seara zilei de 26 decembrie 1888, în care totul în jur a fost mistuit de flăcări, argintul ce îmbrăca racla s-a topit, în timp ce lemnul şi sfintele moaşte au rămas neatinse, ele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se găsesc şi astăzi.
Sf. Cuvioasă Parascheva, mai mult decât oricare alt sfânt, este cinstită deopotrivă de greci, slavi şi români, iar praznicul ei prilejuieşte, anual, unul dintre cele mai mari pelerinaje din toată lumea ortodoxă.
