Secetă devastatoare în judeţul Dolj. Culturile de toamnă sunt compromise în procent covârşitor, legumele de asemenea, ca de altfel şi producţia de furaje. Pe pieţele agroalimentare efectele se resimt deja, în sensul că preţurile au sărit neverosimil. Consecinţele sunt mari şi în discuţie este, deja, pregătirea anului agricol viitor. Nu peste mult timp urmează să se demareze înfiinţarea culturilor agricole de toamnă. În toate localităţile rurale, producătorii agricoli sunt deznădăjduiţi, dar, mai ales, descurajaţi.
Vergică Şovăilă, primarul comunei Călăraşi, este şi preşedintele Organizaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) din localitate, care deserveşte circa 7.000 de ha amenajate pentru ploaia “la comandă”.
În materie de irigaţii, Vergică Şovăilă este, neîndoielnic, un specialist de prima mână, fiindcă, de când se ştie, şi-a tot bătut capul cu nisipurile din zonă. Cu particularităţile lor. Deşi, fixarea lor prin lucrări hidroameliorative de anvergură, înfiinţarea şi întreţinerea perdelelor de protecţie, utilizarea sistemelor de irigaţii, toate acestea au fost sistate.
Un tarif exagerat
În perimetrul Mârşani – Dăbuleni – Călăraşi – Bratovoieşti, dacă nu plouă câteva zile, se resimt efectele secetei. Iar când nu plouă vreme îndelungată şi se instalaează canicula, atunci e pârjol. Ceea ce s-a întâmplat în această vară, prin neutilizarea apei sistemelor de irigaţii de către producătorii agricoli doljeni, are o explicaţie raţională: tariful de peste două milioane de lei vechi la norma de udare (250 mc apă/5h) calculat de ANIF Dolj. Un tarif exagerat, care include preţul curentului electric, al apei şi salariile angajaţilor OUAI şi ANIF, cu care nu s-a căzut de acord.
Irigaţiile, o problemă vitală a Doljului
Cum o simplă normă de udare nu rezolvă decât parţial şi insuficient necesarul de apă al culturilor agricole, pentru câteva zile, producătorii agricoli s-au lăsat în plata Celui de Sus. Nici marile exploatări agricole, nici cele familiale nu o vor scoate la capăt cu culturile de toamnă. A fost o secetă pedologică şi atmosferică extraordinară. Dar, şi la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Problema irigaţiilor în judeţul Dolj şi nu numai este una vitală. Forarea de puţuri, de către producătorii agricoli, şi utilizarea de pompe, nu reprezintă decât un paleativ.
Comparaţi, odinioară, cu California
În anii ’70, într-una din zilele lunii august, la Staţiunea de Cercetări a Culturii Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, a sosit, în calitatea de director al Băncii Mondiale (1961-1981), Robert Mc Namara, binecunoscut în lume pentru cariera sa militară şi demnitatea de fost şef al Departamentului de Stat al Apărării din SUA. Printre puţinele afirmaţii ale acestuia – interesat de utilizarea fondurilor împrumutate de statul român pentru amenajarea sistemului de irigaţii Sadova – Corabia de către firme britanice, s-a reţinut şi comparaţia măgulitoare cu statul California, cunoscut pentru potenţialul său agricol. Ceea ce nu mai este valabil în prezent, când canalele de irigaţii sunt seci, iar staţiile de pompare, reabilitate chiar recent, prin considerabile eforturi financiare ale statului, nu au fost ocolite de hoţi, deşi se află în proprietatea OUAI-urilor, iar canalele de irigaţii în cea a ANIF-ului.
La Dăbuleni, primarul localităţii, Nicolae Drăgoi, deplângea acelaşi tarif, de peste două milioane de lei la norma de udare, numai că, în perimetrul deservit de către OUAI, deteriorările de tot felult la staţiile de pompare şi canalele de irigaţiit au făcut sistemul impracticabil.
Baliverne parlamentare
Fostul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, democrat-liberalul Valeriu Tabără, într-o declaraţie de presă, menţiona Consiliul Naţional pentru Combaterea Secetei, neocolind, evident, accentele critice la adresa precedesorului său, Daniel Constantin. Problema nu este cine are dreptate, între Valeriu Tabără şi Daniel Constantin, ci realitatea din teren, care arată dramatic.
“Au fost contractate peste 200.000 de hectare şi s-au irigat numai 100.000. De ce? Vă spun eu: pentru că ANIF (n.r. Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare) nu înţelege relaţia benefică cu utilizatorii de apă, cu acele peste 400 de OUAI-uri (…) România dispune de circa 1,4 milioane ha amenajate pentru irigat, din cele 2,3 milioane ha. Din acestea, 740.000 de ha pot fi irigate oricând. De ce nu au fost?”, adaugă fostul ministru al Agriculturii. La o asemenea declaraţie aiuristică, orice comentariu nu-şi are rostul. Chiar dacă Valeriu Tabără insistă asupra faptului că filosofia privind irigaţiile trebuie schimbată în concordanţă cu noile condiţii climaterice, chestiunea în discuţie era alta. Şi este vorba de tariful ridicat la norma de udare, căruia producătorii agricoli nu au putut să-I facă faţă. Sau, mai exact, nici nu s-au hazardat.
