Universitatea Craiova – Academica Clinceni 3-2
Au marcat: A. Răuţă 13 – autogol, Martic 41, V. Constantin 90+4 / Şut 29, Nsiah 90+3.
Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 11.000.
Craiova: Pigliacelli 4 – Martic 7, Kelic 6, Acka 6, Bancu 6 – M. Şerban 4 (29 Mateiu) 5, Qaka 5, Ivanov 5 – Baiaram 6 (83 V. Constantin) 8, Roman 5 (77 Fortes) 4, Bărbuţ 5. Rezerve neutilizate: L. Popescu – Borţa, Hreniuc, Vătăjelu. Antrenor: Corneliu Papură.
Clinceni: Calancea – Fl. Achim, A. Răuţă, Patriche, Dobrescu – Şut, B. Barbu (71 Vojtus) – B. Ilie (46 Pârvulescu), Olariu (57 Paţurcă), Buziuc – Nsiah. Rezerve neutilizate: O. Vâlceanu – Chatziterzoglou, E. Cebotaru, C. Găină. Antrenor: Ilie Poenaru
Arbitru: Marian Barbu (Făgăraş). Asistenţi: Marius Nicoară (Drobeta Turnu Severin) şi Marius Badea (Râmnicu Vâlcea).
După victoria Azerbaidjan, Craiova adus peste 10 mii de spectatori la debutul în noul campionat, chiar dacă adversarul n-a fost unul atrăgător: o debutantă în Liga I, Clinceni. Iar galeria a avertizat din start: „Craiova vrea campionatul!”, pretenţiile fiind pe măsura susţinerii. Papură s-a lovit din start de problema „under” şi a fost nevoit să debuteze un jucător de 16 ani, Ştefan Baiaram, pe postul rezervat lui Mihăilă, accidentat, şi pe care la Baku a evoluat Vătăjelu. Celălalt junior a fost un alt debutant, Marian Şerban, readus după un împrumut la Mioveni. Alături de cei doi puşti, Qaka şi Ivanov se aflau şi ei la primul meci în alb-albastru pe „Ion Oblemenco”, nu aceeaşi ocazie având şi Alex Ioniţă, lăsat în afara lotului la primul meci din campionat. Despre echipa ilfoveană, oltenii ştiau doar că făcuse egal în pregătire cu Sabail, rivala din Europa League, echipa lui Ilie Poenaru fiind cea care nu avea presiune la duelul din prima etapă.
13 minute au rezistat oaspeţii pe „Ion Oblemenco”, presiunea Craiovei din teren şi din tribună forţându-i să-şi marcheze în propria poartă. A făcut-o Răuţă, la centrarea, aparent inofensivă, a lui Bancu. Clinceniul a înţeles apoi că nu ai ce pierde înseamnă că poţi risca, iar amfitrionii nu sunt pe măsura renumelui şi a avut iniţiativa în Bănie, împingând liniile. Şi egalarea a venit la primul corner, la care craiovenii s-au încurcat reciproc, iar Şut, scăpat de Bancu, şi-a onorat numele cu o reuşită istorică pentru Clinceni, Pigliacelli fiind la fel de neinspirat ca la cele două goluri primite la Baku. Papură a reacţionat imediat, înlocuind unul dintre juniori, Şerban, care până atunci parcă jucase pe gheaţă, nu pe iarbă, alunecând permanent, copleşit total de debut. Băieţii lui Papură au fost extrem de frustraţi, deoarece jocul n-a mers cum fanii se aşteptau, dar au intrat totuşi în avantaj la pauză. Ca şi la primul gol, Bancu a centrat, iar Calancea a scăpat mingea, prilejuindu-i fostului coechipier, Ivan Martic, o reluare simplă din careu, chiar dacă a folosit stângul, piciorul „de rezervă”.
Puştiul Baiaram a conceput prima şansă de gol a Craiovei din partea secundă, acţiunea sa individuală încheindu-se cu mingea în prima bară. N-a existat însă coerenţă în jocul oltenilor, ba chiar pe finala fost debandadă. În treimea adversă s-a resimţit crunt lipsa inspiraţiei pe care în anii trecuţi venea de la Mitriţă, Băluţă, Gustavo sau Koljic. Dintre cei de acum, Baiaram promite, dar e prea crud, Bărbuţ dispare din joc când ai mai mare nevoie de el, Roman coboară prea mult pentru a mai apărea în faţa porţii, iar Qaka şi Ivanov alerargă şi cară mingea, dar au numai pasă scurtă şi deloc finalizare. În atare condiţii, oltenii s-au chinuit şi au tremurat pe final, când ilfovenii au sperat la un punct şi-l puteau obţine, meritat, atât dar şutul lui Paţurcă, cât şi lovitura de cap a lui Nsiah au lovit barele laterale ale lui Pigliacelli. Până la urmă, inevitabilul s-a produs, iar Nsiah a adus egalarea, de la bara a doua. Fanii, care tremurau deja de frustrare de minute bune, au explodat la adresa băncii tehnice. Când tot stadionul luase foc şi îi cerea demisia lui Papură, un alt puşti introdus pe final, Vali Constantin, a prins şutul vieţii, unul fenomenal, şi a păstrat toate punctele în Bănie. Publicul s-a extaziat, dar n-a tolerat umilinţa, cerându-i în continuare demisia lui Papură, antrenorul pentru care patronul Rotaru a garantat.
