Craiovenii, între transpiraţie şi civilizaţie!

În aceste zile toride, mai bine să nu urcaţi în autobuzele RAT Craiova. Dacă, totuşi, nu aveţi altă soluţie decât să traversaţi oraşul, trebuie să vă aşteptaţi la o porţie de saună garantată şi la o doză puternică de mirosuri neplăcute. Ca să ne convingem că scenele povestite de cititorii noştri nu sunt produse de căldură, am luat şi noi, la întâmplare, un autobuz. L-am ales pe cel mai mare şi mai curat, dar am avut parte, din păcate, de aceeaşi poveste… urât mirositoare.

Reportajul nostru începe în autobuzul nr. 6. Deşi nu contează prea mult în ce moment al zilei vă programaţi călătoria, fiindcă disconfortul e acelaşi, adică maximum, ne-am stabilit călătoria la orele prânzului, când soarele arde cel mai tare. De cum intri, o boare de aer fierbinte, îndulcită de izul de transpiraţie proaspătă, te izbeşte direct în nas. Chiar dacă eşti tentat să renunţi, cu gândul că poate ai norocul să nimereşti un autobuz mai curat, mulţimea care te împinge de la spate nu-ţi mai dă şanse. Disperat, priveşti în jur. Da, mai sunt şi alţii la fel de topiţi de căldură şi miros. «Mori de cald, pur şi simplu te asfixiezi dacă nimereşti într-unul dintre autobuzele acestea galbene, ca să nu mai spun ce este în cele mici. Când nu e foarte mare aglomeraţie, se mai simte câte o undă de aer, dar şi ăla cald, de la geamurile deschise», spune, cu cămaşa udă de sudoare, unul dintre craioveni.

Chiar vreţi să murim aici?

E atât de cald că unele doamne şi-au scos câte o hârtiuţă de prin poşete pe care o agită acum de zor, dar nu reuşesc decât să-şi mângâie obrazul cu o boare uşoară. Nu e mare brânză şi, după câteva vânturi, renunţă. «Dar deschideţi, domnule, geamurile ălea! Sau măcar să lase uşile deschise, chiar vreţi să murim aici?», se aude din spate. «Ce geamuri, care geamuri, că toate sunt deschise. Poate să deschidă o uşă şi să ne arunce pe câte unul pe la intersecţie, doar o mai scăpa de câte unul dintre noi şi se mai duce aglomeraţia asta…»,  spune ironic un pensionar care se înghesuie pe banca din spate. Autobuzul se opreşte cu o frână bruscă. Şi nu e staţie. Şoferul vine nervos în spate, se propteşte între spaţiul dintre scaune şi ridică braţele în sus. Un zgomot surd şi, gata, trapa autobuzului este trasă. Teoretic, de acum ar trebui să fie mai răcoare.

Nu căutaţi AC. Pentru că nu există

În afară de plimbările organizate în cadru oficial, edilii nu au urcat în nici unul dintre aceste autobuze, care, pe lângă faptul că sunt aglomerate şi încinse de căldură, sunt şi contraindicate celor cu afecţiuni biliare, date fiind mirosurile de tot soiul care se degajă aici. În ciuda acestui fapt, îi compătimesc sincer pe craioveni. «Eu îi înţeleg, cred că e foarte cald şi neplăcut să circuli în aceste condiţii pe care le descrieţi. Dar, din păcate, nu avem ce să facem. Alte soluţii decât trapele de aerisire şi deschiderea gemurilor culisante nu există în acest moment. Dacă am fi avut mai mulţi bani la buget, poate că reuşeam să montăm nişte instalaţii de climatizare pe câteva autobuze mai circulate. La cum stă bugetul nostru, nu prea sunt şanse», a declarat viceprimarul Teodor Sas. Într-adevăr, bilanţul e sumbru: nici unul dintre autobuzele din trafic nu are aer condiţionat.

Următoarele, răcoroase ca o briză de ocean

Cu câteva excepţii, pe care le numeri pe degete. Până la urmă şi acestea sunt degeaba, ca şi cum nu ar fi, pentru că bijuteriile sunt păstrate în parcul auto, ca să fie ca noi atunci când trebuie să fie folosite la evenimente oficiale. «Normal ar fi ca toate mijloacele de transport din  Craiova să aibă AC, fiindcă în oraşul nostru e foarte cald. Nu ştiu de ce nu s-a insistat ca autobuzele care au fost cumpărate până acum să aibă şi acest confort, poate din pricina preţului. Oricum, următoarele autobuze pe care le vom achiziţiona nu vor duce lipsă de aşa ceva», a mai spus viceprimarul Craiovei. Toate bune şi frumoase, fiindcă oamenii acceptă chiar şi promisiuni. Numai că autorităţile nu sunt sigure când li se va crea prilejul de a urca într-un autobuz răcoros precum o briză marină. Mult-aşteptata garnitură de 20 de autobuze noi, care vor avea şi AC, nu se ştie, deocamdată, când va fi cumpărată.

Şi mirosul, bată-l vina?

În lipsa aerului condiţionat, autorităţile nu au o soluţie nici pentru mirosul dezagreabil de transpiraţie care începe să inunde mijloacele de transport în comun de cum se lasă vară. Spre exemplu, edilii din Timişoara s-au gândit să rezolve această problemă oferind şi câte un antiperspirant alături de biletul de călătorie. Autorităţilor noastre nu le surâd această idee. «E o glumă? Nu, nu mi se pare o idee bună să dai cadou acest antiperspirant. Consider că oferindu-i omului acest obiect e ca şi cum l-ai acuza că nu se spală şi, practic, l-ai jigni. Deci, nu, nu e bine», spune viceprimarul Sas. În acest caz, singura modalitate de a respira un aer mai curat rămâne în mâinile călătorilor, adică ale fiecăruia dintre noi cei care urcăm în autobuze. «Până la urmă, acest lucru ţine de fiecare dintre noi. Cred că oricine se respectă trebuie să respecte o minimă normă de igienă. Şi, în felul acesta, îi respectă şi pe ceilalţi», este de părere Sas.

Ce dai şi ce primeşti la alţii, în ţară

În Bucureşti, din cele 1.000 de autobuze, jumătate sunt dotate cu aer condiţionat, consumându-se pentru asigurarea confortului termic în jur de 300.000 euro pe an. În Constanţa, există 25 de trasee, dintre care 23 de autobuz şi două de troleibuze, majoritatea având montat AC, iar ceea ce este mai important e faptul că biletul este şi 1,75 lei pe călătorie, faţă de 2 lei cât este în Craiova. Şi Clujul stă bine la acest capitol, călătorii având la dispoziţie 25 de autobuze dotate cu aer condiţionat. Proporţional cu rangul municipiului, recordul îl deţine în această privinţă Piteştiul. Aici, încă din anul 2008, din cele 110 autobuze, municipiul are 80 de autobuze BMC, produse în Turcia sub licenţă Mercedes, cu 34 de locuri, toate având instalaţii de aer condiţionat, care mai şi funcţionează…