Liberalii n-au nevoie de adversari politici!

0
430

În PNL –văzută de afară- confruntarea între tabăra lui Ludovic Orban, care se subţiază de la o zi la alta, şi cea a premierului Florin Cîţu, pentru şefia partidului, capătă accente groteşti, nu particulare, cu patru luni înaintea congresului din septembrie a.c… Ofensiva taberei „anti-Orban”, condusă de eurodeputatul Rareş Bogdan, prim-vicepreşedinte al partidului, a ajuns „la baionetă” încât nici mai mult nici mai puţin preşedintelui Camerei Deputaţilor i s-a cerut public demisia, fiincă „s-au pierdut alegerile parlamentare” şi când se întâmplă un asemenea deznodământ „trebuie să pleci de la conducerea partidului cu întreaga conducere”. Cugetarea aparţine prim-vicepreşedintelui PNL, Rareş Bogdan. Conform acestei afirmaţii, acelaşi gest de onoare ar trebui să-l facă şi domnia sa. De fapt întreaga ofensivă anti-Orban se mişcă pe o claviatură indigestă, fiecare cu nota lui, cu sincopele lui morale şi intelectuale. Pe scurt, o simfonie de veleitarisme datorate şi diversităţii naturii umane. Cum fiecare din tabere are inevitabile părţi de umbră, dezbaterea riscă să coboare la un nivel amuţitor. Până acum, Ludovic Orban întrebat despre declaraţiile belicoase ale lui Rareş Bogdan privind negocierea funcţiilor din guvernul condus de Florin Cîţu a spus doar că „polemizarea cu colegii de partid nu o face în mass-media”. Evident, din… pudoare. Cum Ludovic Orban reprezintă prezentul, iar Florin Cîţu viitorul în PNL, ne asigură Emil Boc, primar al Clujului, rezultă că actualul lider al partidului nu are viitor, iar contracandidatul său principal, Florin Cîţu, nu are prezent. Orice congres al unui partid, ce prilejuieşte şi organizarea de alegeri, este prefaţat de coagulări de grupuri, aranjamente mai mult sau mai puţin decente, mai mult sau mai puţin rezonabile. Dar ceea ce frapează de această dată este „timpurietatea” întregii tevaturi, care se poate solda cu consecinţe dintre cele mai nefaste. Oricum, la vedere: mediocritatea, gaşca, insolenţa şi chiar agresivitatea. Nici hazul de necaz nu mai este de luat în seamă. Şi e greu de făcut un inventar al ingredidentelor care strică reţeta normalităţii. Nu avem resurse de imaginaţie care să ne ţină la zi profilul „peisajului”, câmpului de luptă, din ajunul congresului. Din păcate, nu persoanele digerabile sau bine intenţionate, ocupă avanscena. A scăpat Rareş Bogdan, nu ştim dacă în premieră, o afirmaţie insolită: „Am pierdut alegerile parlamentare”. Deşi completă, afirmaţia era „după ce le pierdusem şi pe cele locale”. Fiindcă asta s-a întâmplat. Cu toate acestea, PNL se află la guvernare, mai exact la butoane. Şi nu se descurcă. La negocierile pe care le incriminează Rareş Bogdan, cu partenerii de coaliţie USR-Plus şi UDMR, este greu de crezut că Ludovic Orban a făcut totul de capul lui, fără un OK de la… Cotroceni. Dar asta este o altă discuţie. Pe frontul fratricid de luptă din PNL, niciunul dintre protagonişti n-a scos prea multe cuvinte despre PNRR, retransmis de Comisia Europeană cu zeci de observaţii. Deşi e deprimant cum ne-am făcut de ruşine prin combinaţia de impostură, paloare intelectuală şi combinatorică lucrativă. Cu ministrul Cristian Ghinea, băsist odinioară, userist acum, în prim-plan. PNL ar trebui să aibă şi alte griji cardinale, şi în primul rând pe cea a guvenării ţării. Etalează din păcate o lipsă de lideri importanţi, imaginativi, carismatici, credibili. În acest vârtej al perplexităţii, toată lumea e sigură pe opinia proprie, pe judecăţile sale, şi calităţile care îi lipsesc. Sperând să nu se ajungă în zona caftului generalizat, liberalii ar putea să fie mai atenţi şi la ceea ce vor spune apopiatele alegeri parţiale, dintr-un număr mare de localităţi ale ţării. Fiindcă vor avea şi ele simbolistica lor.