La 4 iunie a.c. Budapesta a păstrat un minut –ora 16.30-, de încremenire, ca şi în 1920, la anunţul Tratatului de la Trianon. Autobuze, metroul şi tramvaiele Capitalei s-au oprit, după ce anterior primarul oraşului, ecologistul Gergely Karaksony, ceruse locuitorilor să stopeze orice activitate timp de 60 de secunde. De altfe, Gergely Karaksony s-a arătat critic la maniera în care premierul Viktor Orban întreţine această memorie. La 29 mai a.c., predecesorul său social-democratul Ferenc Gyurcsany a lansat un apel, pe reţelele de socializare: „noi trebuie să încetăm să glorificăm doliul şi să plângem pierderea. Nu este o chestiune de a uita Trianonul, dar această chestiune trebuie să înceteze a se mai afla în centrul politicii ungare”. Săptămânalul ungar HVG pledează de asemenea, în numărul de la începutul lunii iunie ca ţara să meargă înainte, nu să privească înapoi. „Nu putem avea ca motor o rană a trecutului”. Dacă Gergely Karaksony estimează că „acum 100 de ani decizia a fost una injustă”, el doreşte să ocupe terenul memoriei, întreţinut de Viktor Orban. După 1990 Viktor Orban a activat sentimentul de injustiţie, în faţa marilor puteri. 88% dintre maghiari, potrivit unei anchete sociologice a Institutului public, prezentată de cotidianul Nepszave consideră că Trianonul a fost o tragedie a istoriei ungare. Din 2004, ziua de 4 iunie este „ziua coeziunii naţionale”.
