Cu gândul la marele jurist Ion Predescu!

1
530

Ion Predescu, ex-senator ani de-a rândul, fost emblematic judecător la Curtea Constituţională, desemnat prin vot majoritar, cum nu s-a mai văzut, mare avocat al Craiovei, în alte vremuri, tobă de carte, cum se spune, este acasă şi priveşte uimit, probabil, la spectacolul lumii, împuţinat fizic, ca toţi cei ajunşi la o vârstă înaintată. Şi-a mai pierdut doar din umorul rafinat, care îl definea odinioară. Spunea într-o împrejurare, judecător la Curtea Constituţională fiind, că deasupra acesteia nu e decât cerul. Rostire axiomatică. Şi ştia Constituţia ca pe Tatăl nostru. Lucrase la ea, precum Michelangelo Buonarroti, la Capela Sixtină, la cea din 1991 şi la cea revizuită din 2003 – modificată şi completată – aprobată atât de poticnit prin referendum. O elaborase, făcând parte dintr-o Comisie de redactare ce număra 28 de membri, printre aceştia aflându-se, adevărate somităţi: Antonie Iorgovan, Marian Enache, Ioan Leş, Ioan Vida, Dan Lăzărescu, Gyorgy Frunda, prof. univ. dr. Vasile Gionea, Victor Anagnoste, Mihai Constantinescu, conf. univ. dr. Ioan Muraru, conf. univ. dr. Ion Deleanu, Romulus Vulpescu, Alexandru Albu, toţi „nume” cu contur, validaţi de o experienţă anterioară în ştiinţa dreptului. Cu proiectul de Constituţie finisat – dat publicităţii la 10 iunie 1991 – discuţia pe articole încheindu-se la 14 noiembrie 1991, când s-a şi fixat votarea, a mers la Comisia de la Veneţia, pentru validarea de rigoare. Nu au fost probleme, cum comenta într-o dezbatere televizată, pe care o moderam. Ion Predescu îşi argumenta cu temeinicie orice teză, fiindcă legea fundamentală încorpora pe lângă competenţa profesională deplină a celor care trudiseră la elaborarea ei şi ceva din fiinţa sa. Nu s-a gândit o clipă, probabil, în încinsele dezbateri premergătoare, pe marginea Constituţiei, anterior referendumului de circumstanţă, că se va ajunge vreodată la formele de-a dreptul vulgare de interpretare a textelor îngrijite, grădinărită poate, care au fiecare, în parte, logică distinctă, raţionalitate, şi mai ales supleţe lingvistică. Ceea ce trăim astăzi, prin încercările descumpănitoare de reinterpretare a Constituţiei României este dezagreabil de-a dreptul. Şi, din păcate, tentativele de deturnare de la litera şi spiritul anumitor articole, sunt posibile şi datorită absenţei unor eminenţe cenuşii în ştiinţa dreptului, în Parlamentul României. Toate partidele politice, prezente în Parlamentul României, au ca numitor comun o metehnă: absenţa personalităţilor de calibru, care să facă linişte când vorbesc despre Constituţie. Nimeni nu ar fi putut, astăzi, la cum este populat Parlamentul României, să emită vreo „judecată” considerată de valoare, în prezenţa lui Ion Predescu, Antonie Iorgovan, Vasile Gionea şi chiar Gyorgy Frunda, de la UDMR. Nu e mai puţin adevărat că încercări „de retraducere”, din română în română, a unor texte din Constituţie s-au făcut resimţite pe mandatul lui Augustin Zăgrean, ca preşedinte al Curţii Constituţionale, acesta sugerând cu discretă viclenie o posibilă „ geometrie variabilă” a unor articole. Nu a reuşit de fiecare dată, dar a deschis poarta unui amatorism desuet, în discuţiile ulterioare, încât astăzi Curtea Constituţională este pusă, fapt nemaiîntâlnit în ţările membre UE, la îndoială Recunoscut drept competenţă, şi de adversarii politici, Ion Predescu făcea linişte în orice dezbatere publică, fiindcă argumentele sale erau irezistibile. Astăzi, se poate spune orice, într-o nepăsare generală, ceea ce e trist. Între oamenii de seamă, ai Craiovei, din perioada post-decembristă, Ion Predescu, animat de o dragoste de ţară fără margini, făuritor de legi, se află pe un soclu, poate fără egal. Ce mult lipseşte pe scena publică, în aceste momente, când nu puţini bat câmpii cu frenezie.

1 COMENTARIU

Comments are closed.