După uvertura Mondialului 2014 oferită de partida Brazilia-Croaţia, s-a înţeles convingător ceea ce doar se bănuia: ţara gazdă trebuie împinsă spre podium. Altă simbolistică n-a avut deznodământul „deschiderii” la cea de-a 20-a ediţie a Cupei Mondiale. Când arbitrul japonez Yuichi Nishimura a dictat, în min.70, penalty, în urma unei simulări a lui Fred, fază oricum discutabilă, deloc convingătoare pentru milioanele de telespectatori, şi Neymar – jucătorul Barcelonei – vedetă a jocului, a adus în avantaj Selecao, momentul crucial al partidei se consumase. Ce au declarat după meci antrenorii Niko Kovac şi Luiz Felipe Scolari, se subînţelege, fiecare având propria abordare, nu augmentează decât confuzia. Dacă primul a considerat acordarea penaltyului drept „ridicolă”, cel de-al doilea a susţinut că a văzut acţiunea de zece ori şi crede că a fost penalty. Decizia rămâne, indiferent de simpatia pentru una sau alta dintre echipe, discutabilă şi, din păcate, irevocabilă. Dar cu precedente memorabile. În 2002, arbitrul partidei Coreea de Sud-Italia, ecuadorianul Byron Moreno, retras din activitate pentru trafic de droguri şi condamnat ulterior, i-a scos din competiţie pe italieni; în 1982, la partida Spania-Iugoslavia, danezul Lund Sorensen a oferit un cadou gazdelor, conduse cu 1-0 de plavi, constând într-un penalty, pentru un fault comis vizibil în afara suprafeţei de pedeapsă; în 1978, la partidele Argentina-Ungaria şi Argentina-Franţa, arbitrii elveţieni Garido şi respectiv Dubach, au făcut tot ce le-a stat în putinţă în favoarea ţării gazdă. Ca o paranteză: Argentina era condusă de o juntă militară, preşedinte fiind Jorge Rafael Videla Redondo, în timp ce arbitrii veneau dintr-o ţară democrată, asta ca să înţelegem cum stau lucrurile. Şi exemplele pot continua. Croaţii s-au pus la punct joi seară cu istoria Cupei Mondiale şi a FIFA. Cutuma este următoarea: arbitrii au voie să greşească numai în favoarea ţării gazdă. Pentru moment, Brazilia s-a dovedit invincibilă pe propriul teren. Contra Camerunului şi Mexicului se anticipează că nu vor fi probleme. Şi ceea ce ştiam de la Gary Lineker se extrapolează: fotbalul se joacă 11 la 11 şi la sfârşit câştigă… Brazilia. Cum Platini şi Blatter, preşedinţii UEFA şi FIFA, s-au aflat în tribuna VIP, după reuniunile FIFA, destul de tensionate, din zilele anterioare, când s-a vorbit apăsat de corupţia din fotbal, aluzie la Qatargate, un semnal ar trebui tras, în afara aceluia că Brazilia trebuie să câştige. Dar mai este oare posibil? Cu numai o zi înainte, lordul David Triesman, fostul preşedinte al federaţiei engleze de fotbal, declarase în Camera Lorzilor că FIFA este „o familie de mafioţi”, iar pe Blatter îl asemuise cu Don Corleone. Continuându-se aşa, marele perdant al actualei ediţii a Cupei Mondiale ar putea fi chiar fotbalul.
