Pedeliştii doljeni nu prea au glas

Pedeliştii de la Dolj îşi ţin, să zicem, sistematic conferinţele de presă, deşi n-au ieşit din inhibarea de anul trecut. Mulţi dintre membrii lor, cât de cât vizibili odinioară, par nişte curci plouate şi ţin capul la cutie. Se regăsesc în deznodământul alegerilor locale şi parlamentare, dar nici nu acroşează, deocamdată, cu prea mare inspiraţie temele de dezbatere la conferinţele de presă şi nici nu dezvoltă plusul de destoinicie aşteptat. Fireşte, nu se moare de grija pedeliştilor doljeni, dar deocamdată, surprinzător, fac o figură destul de apatică pe aşa-zisa scenă politică locală. Am urmărit ce s-a discutat la ultima conferinţă de presă, duminică, la sediul organizaţiei judeţene a PDL Dolj, în jurul bilanţului unui an de guvernare USL. Modeste abordările generale, modeste referirile concrete la teritoriu. Semn al unei pregătiri superficiale, premergătoare întâlnirii cu ziariştii. Două observaţii. Cam multă gargară cu schimbările politice, tema lansată de deputatul Constantin Dascălu. Când ne favorizează, politizarea este respectabilă şi parte a regulilor jocului politic. Când ne defavorizează, devine odioasă, semn al comportamentului autoritar, ba chiar dictatorial. Oricum, e prea strâmtă zona din care este lansat periodic spre conştiinţa publică un discurs al interesului foarte personal. Următoarea observaţie: sigur că nu există nici o certitudine în privinţa plusului de competenţă când se schimbă unul cu altul. Dar nu Radu Berceanu declama, în 2009, imediat după alegerile prezidenţiale, la sediul Prefecturii Dolj, neuitata aserţiune: „Ai noştri sunt mai buni”? Să mergem mai departe, mai ales că unii dintre pedelişti n-au fost deloc răi la conducerea unor servicii deconcentrate, după cum alţii s-au dovedit soluţii neinspirate, păguboase chiar. De păcatul ăsta n-a scăpat nici USL Dolj, dacă există aşa ceva, mai ales că în cazul de faţă schimbările au urmat o altă filosofie. Neclară este însă natura discursului pedelist. De dreapta? Prin ce trăsături distincte este de dreapta? Prin ce se deosebeşte structural de cel USL-ist? PDL Dolj pare mai degrabă un ONG şi nu o filială de partid. Cu rezonabilă experienţă politică. La orizont nu se arată confruntări electorale decât anul viitor, dar până atunci patronii partidului, Marian Jean Marinescu, Ştefan Stoica, Constantin Dascălu şi toţi ceilalţi trebuie să înţeleagă ei înşişi ce doresc să facă, adică să aibă un proiect şi apoi să încerce să-l materializeze. A spera doar, prin vocalize săptămânale sau bilunare, că adversarii politici se vor coroda aflându-se la putere şi vor decepţiona electoratul, ceea ce nu este exclus, este ca şi când într-o partidă de fotbal una dintre echipe contează doar pe autogolul celeilalte. Se mai întâmplă şi asta. Dar nu e regula.