Complexul Energetic Oltenia, între afaceri și restructurare

0
388

           Complexul Energetic Oltenia, al doilea jucător de pe piaţa locală a energiei electrice, cu o cotă de piaţă de 22%, a primit la finele anului trecut undă verde din partea Comisiei Europene în vederea declanşării procedurii de notificare, etapa finală a procesului de aprobare a planului de restructurare şi decarbonare, proiect transmis oficialilor de la Bruxelles la finalul lunii august. Planul de restructurare şi decarbonare a CE Oltenia a fost gândit şi structurat pe cinci ani, perioadă în care compania trebuie să devină viabilă prin eficientizarea operaţiunilor şi trecerea la resurse regenerabile şi mai puţin poluante, şi presupune investiţii estimate la 3,5 mld. euro. O analiză a Greenpeace România realizată la începutul acestui an, a descoperit că planul de restructurare și decarbonare a Complexului Energetic Oltenia (CEO), în valoare totală de peste 1,3 miliarde de euro, duce la creșterea emisiilor totale de CO2 ale companiei cu 28% în 2030 și contravine principiilor de acordare a fondurilor europene. Greenpeace a solicitat Comisiei Europene deschiderea unei anchete și a sesizat autoritățile responsabile din România. Comisia nu a stat prea mult pe gânduri, desi era într-un dialog permanent cu Ministerul și a deschis pe 5 februarie o investigație aprofundată pentru a evalua dacă măsurile de sprijin acordate de autoritățile române Complexului Energetic Oltenia SA („CE Oltenia”) sunt conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate. Desigur, în legătură cu procesul de decarbonare nu sunt prea multe de spus, dar, atunci când vine vorba să analizăm procesul de restructurare, constatăm că fiecare conducere care s-a perindat pe acolo nu a fost capabilă să ducă la bun sfârșit această restructurare. Ba mai mult, majoritatea dintre directorii numiți politic au fost cercetaţi de organele de aplicare a legii pentru abuzurile şi ilegalităţile comise, iar actuala conducere, în frunte cu Daniel Burlan, riscă să aibă aceeaşi soartă.

CE Oltenia, un producător român de energie electrică pe bază de lignit deținut majoritar de stat, se confruntă cu dificultăți financiare. În 2012, s-a decis schimbarea organigramei de conducere la nivelul Complexului prin înfiinţarea unor structuri de conducere duale, respectiv Consiliul de Supraveghere şi Directoratul, gândite pentru a fi ocupate de profesionişti. Însă, de la începutul anului 2020, toate aceste funcţii au fost ocupate temporar ori cu prelungire succesivă din 4 în 4 luni de diverse personaje mai mult sau mai puţin afiliate politic. Interesant este faptul că o parte din aceştia – şi aici îi amintim pe Pătran Valentin, Popescu Gore, Mărculescu Dumitru şi lista rămâne deschisă – au renunţat de bunăvoie la funcţiile căpătate, conştienţi fiind de implicaţiile grave, poate chiar cu conotaţii penale, pe care, unele dintre deciziile abuzive luate cu privire la soarta CEO, le-ar putea avea. În lipsa unor manageri care să îşi asume redresarea companie, CEO a înregistrat constant pierderi: 1,169 miliarde lei în 2018, 850 de milioane lei în 2019 şi peste 1,1 miliarde de lei în 2020. Şi producţia de energie electrică a urmat aceeaşi prăbuşire abruptă: 14,14 TWh în 2018, 12,4 TWh în 2019 şi circa 8,45 TWh în 2020, an marcat de pandemia de COVID-19 şi perioade îndelungate de sistare a activităţii operatorilor industriali. În acest context, perspectivele sunt sumbre, iar şansele de redresare sunt ca şi inexistente.

Comisia a deschis investigația

Planul de restructurare prezentat Comisiei Europene în decembrie 2020, prevede un sprijin de aproximativ 2 miliarde EUR (9,93 miliarde RON) pentru CE Oltenia, din care 1,33 miliarde EUR (6,48 miliarde RON) reprezintă sprijin public din partea statului român, sub formă de granturi și de împrumuturi (inclusiv împrumutul pentru salvare în valoare de 251 de milioane EUR pe care CE Oltenia nu l-a rambursat). Suma rămasă ar urma să fie acoperită din fondurile UE, mai precis dintr-un grant acordat prin Fondul pentru modernizare, pentru care România ar urma să solicite finanțare. Interesant este că 2020 a fost pentru CEO un an al angajărilor. Se spune că s-ar fi angajat zeci de persoane, toate cu dedicații și intervenții, multe dintre aceste angajări venind pe filiera liderilor sindicali Nicu Bunoaica şi Gabriel Căldăruşe. Investigația aprofundată a Comisiei va examina în special: dacă planul de restructurare propus poate restabili viabilitatea pe termen lung a societății CE Oltenia într-un interval de timp rezonabil fără continuarea ajutorului de stat; dacă CE Oltenia sau investitorii ar urma să contribuie suficient la costurile de restructurare, asigurându-se astfel că planul de restructurare nu se bazează în principal pe finanțare publică și că ajutorul este proporțional și dacă planul de restructurare ar urma să fie însoțit de măsuri adecvate de limitare a denaturărilor concurenței create de ajutor.

Întâlnirea cu sindicaliștii

Luna trecută, pe 30 martie, ministrul Eneregiei Virgil Popescu s-a întâlnit cu reprezentanții sindicatelor din cadrul Complexului Energetic Oltenia, membri ai conducerii executive a CEO, dar și cu deputații de Gorj Dan Vîlceanu și Gheorghe Pecingină. Ministrul a spus că se va continua susținerea Complexului Energetic Oltenia în rezolvarea problemelor pe care le are, precum și în aprobarea programului de restructurare de către Comisia Europeană. “CEO va deveni, dintr-un producător unic de energie electrică pe bază de cărbune, un producător de energie electrică pe bază de cărbune, gaz și energie regenerabilă. Vreau să infirm clar toate manipulările potrivit cărora CEO se va închide: CEO nu se va închide și noi, la Ministerul Energiei, nu lăsăm pe nimeni în urmă. Vom avea grijă de angajații CEO. Niciodată nu am pierdut din vedere latura socială când vine vorba de Complexul Energetic Oltenia”, a spus atunci Virgil Popescu. Din păcate, nici cei din Consiliul de Supraveghere nu par afectaţi de prăbuşirea Complexului, atâta timp cât măsurile adoptate nu sunt supuse vreunui proces de evaluare, iar unele decizii, mai puţin ortodoxe, le aduc beneficii financiare substanţiale, pe lângă indemnizaţiile aferente destul de consistente, unele ajungând şi la 2.000 lei/şedinţă.

Conducerea Complexului continuă liniştiţi vechile obiceiuri

Mai mult, surse din CEO susțin că cei din conducerea Complexului continuă liniştiţi vechile obiceiuri: mai negociază unele contracte cu firmele lui Nicolae Sarcină şi cu cele ale familiei deputatului liberal Dan Vîlceanu, care acum au exclusivitate; mai cumpără sute de tone de calcar de la firmele fratelui lui Dumitru Iacob – unul dintre directorii Complexului; mai acordă unele proiecte de investiţii la capacităţi care, conform Planului de restructurare, vor fi închise începând cu 2021; mai negociază cu chinezii realizarea marelui grup de 600 MW, dar nimeni nu le spune că cei din Comisia Europeană au impus măsuri pentru reducerea producţiei de energie electrică pe bază de lignit; mai prelungesc anual, în schimbul a câtorva miliarde de lei, contractele de pază cu firmele de casă, ai căror angajaţi au păzit şi pe cei din “mafia cărbunelui” atunci când sustrăgeau sute de tone de lignit, cu complicitatea unor poliţişti, dar fără ca responsabilii CEO să sesizeze lipsa vreunui kilogram de cărbune. Firme ca SUCCES NIC COM SRL Voluntari, TPSUT SRL Motru, TREFO SRL Rovinari, UZITMET INDUSTRY SRL Rovinari şi UZITMET TEHNOLOGY 2020 SRL Rovinari le regăseşti frecvent pe listele de contracte şi pe cele de decontări, iar ultimele trei, care sunt administrate de rudele deputatului Dan Vîlceanu, au încasat în perioada 2019-2020 peste 38 milioane lei. Aşa se explică şi faptul că, în ultimul timp, Dan Vîlceanu a devenit un ferm apărător al intereselor CEO şi militează public pentru menţinerea mineritului în Bazinul Oltenia, lucru foarte bun pentru Complex, dar şi mai profitabil pentru deputat.

”Oamenii au un viitor. Cărbunele nu”

În timp ce unii militează pentru menținerea mineritului, cei de la Greenpeace au făcut marți, 13 aprilie a.c, un miting în fața Ministerului Energiei și au scandat ”Oamenii au un viitor. Cărbunele nu”. Virgil Popescu, ministrul Energiei a reacționat imediat pe facebook, vizibil deranjat de presiunea făcută de ecologiști, mai ales că mai sunt doar 4 zile până când Comisia Europeană se va pronunța în legătură cu investigația de la CEO. “Am fost și sunt un om al dialogului, dar nu am să girez niciodată extremele. Am răspuns invitației de a avea un dialog cu cei de la Greenpeace pentru că și pe mine, ca ministru al Energiei, dar și ca părinte, mă preocupă să luăm decizii pentru viitor, pentru un mediu curat. Cu surprindere am constatat astăzi că activiști de la Greenpeace au venit la sediul Ministerului Energiei să ceară eliminarea cărbunelui din mixul energetic, fără să propună soluții concrete. Mai mult chiar, ironic aș putea spune, reclamă următoarele: ”Oamenii au un viitor. Cărbunele nu”. Dar despre oamenii de acum, minerii care își câștigă pâinea din asta nu aveți nimic de spus? Sau ei nu sunt tot oameni?  Așa cum am tot spus, lucrăm să adoptăm cele mai bune soluții pentru a respecta angajamentele României în planul de decarbonare, însă ne preocupăm și de latura socială, ca să nu lăsăm pe nimeni în urmă….”, spune ministrul pe pagina sa de facebook.

 Povestea continuă…

Desigur, una e mediu și alta e business-ul. Poate ne lămureşte Daniel Burlan, preşedintele Directoratului, cel care s-a aflat şi la conducerea fostei Societăţi Naţionale a Lignitului Oltenia – SNLO, acum parte din Complex. Acesta a lucrat înainte de a ocupa actuala funcţie la firmele omului de afaceri Nicolae Sarcină, care este şi naşul de cununie al directorului Burlan. Şi, din nou întâmplător, acelaşi Burlan, s-a cocoţat în vârful piramidei CEO cu sprijinul deputatului Vîlceanu. Oricum, Daniel Burlan nu şi-a uitat vechii colaboratori şi susţinători şi chiar le asigură cele mai profitabile contracte de lucrări şi prestări servicii la nivelul unor cariere miniere ale CEO. Contractele sunt avantajoase doar de partea lui Nicolae Sarcină şi Dan Vîlceanu, căci pentru Complex nu putem zice la fel. Prin practici devenite deja cutume, conducerea CEO are grijă să fie aprobate succesiv majorări ale valorilor de achiziţie la contractele aflate în derulare ori ca societăţile agreate să aibă prioritate la încasări. Povestea este departe de a fi încheiată….