Graniţele posibilului pentru stânga doljeană

Vârfurile social-democraţilor doljeni, care se legitimează în surdină de stânga, s-au deplasat în ultimele zile, fapt notabil, în două mari localităţi rurale – Maglavit şi Melineşti – care au sărbătorit ceea ce numesc „ziua comunei”. Răspunzând, astfel, bănuim, şi invitaţiilor celor doi primari, Ion Dinu şi Ana Ceană, ambii cu aport de luat în seamă, din punct de vedere electoral, la alegerile legislative de anul trecut. Şi nu numai. Fără a fi stridentă, prezenţa lor nu a trecut neobservată, mai ales că, la Mânăstirea Maglavit, s-au văzut la faţă, moment de evlavie, cu Înalt Prea Sfinţa Sa, Irineu, Mitropolitul Olteniei. Măcar un lucru pare să fie clar: cu cât incertitudinea a pătruns mai adânc în ţesutul social, cu atât mai prizabile au devenit metafizica şi mistica. Până aici nimic nefiresc, totul părând realmente de rutină. Pentru a nu părea o simplă ieşire „a la campagne”, în nişte blânde zile autumnale, mai trebuia ceva, un mesaj autentic de stânga. Despre începerea anului şcolar, despre problema gestionării câinilor fără stăpân, despre comunităţile menţionate, sau alte presante probleme sociale. Sigur că e greu să treci de la o agapă frăţească pe programul mănăstirii la aşa ceva. Dar într-un moment în care destule întrebări obligatorii pentru vocile publice de astăzi, din teritoriu, au nevoie de răspunsuri, empatia pare că a dispărut complet. A avea o slujbă cu acte în regulă a ajuns un soi de rentierism. Munca fizică, chiar dacă se mai întrezăreşte ici-colo, nu mai are ceva foarte important: demnitate. Are definitivă doar aura condamnării. Fireşte, nu o să pretindem aşa ceva, adică răspunsuri elaborate, din partea consilierilor judeţeni, Daniela Tarniţă şi Alina Tănăsescu, fiindcă dânsele „nu se omoară” nici în şedinţele de Consiliu Judeţean cu intervenţii demne de a fi consemnate. Nu s-au întrebuinţat „politic”, la nivel discursiv, nici în mandatele precedente, când şedinţele respective chiar aveau un alt „punct de fierbere”. Dânsele, ca apa plată de izvor … La Melineşti, de pildă, cum apar într-o imagine foto, postată pe site-ul organizaţiei judeţene a partidului din care fac parte, păreau chiar a savura remontantul cadru natural, din vecinătatea autoturismelor interesante cu care făcuseră deplasarea. Acompaniate fiind de deputatul Ion Călin şi senatorul Florea Voinea, despre care ştim că nu mai trebuie spus nimic. Politicieni doljeni autentici, „de profesie”, care nu pot dormi noaptea frământaţi de problemele stângii. Şi o observaţie, ceva mai frivolă: precaut la curenţii reci de aer, specifici zonei colinare, Florea Voinea purta chiar o geacă „de firmă”, fără mâneci, năzuim pentru a-i proteja „şalele”. S-a convins probabil, între timp, că Tesluiul nu are nici o legătură cu Amaradia. Cam aşa arată stânga doljeană … de vitrină. Comodă şi profitabilă în vederea unei poziţii vizibile în câmpul local, pentru inserarea în ierarhiile acestuia. Fiindcă, altminteri, stânga este valabilă atâta timp cât se ocupă de marginali, de săraci, de zonele sociale defavorizate, când promite şi acordă forme de ajutorare acestora, în buna tradiţie a filantropiei burgheze. Dar când sugerează doar cauze structurale şi miza este schimbarea structurilor, atunci stânga devine iprocrită. Altfel, cităm „Critic Atac”, stânga europeană nu este nimic altceva decât un fel de liberalism,  mai vocal şi mai critic, atât de necesară în spaţiul public, unde liberalismul a fost mereu ataşat de conservatorism şi de capital. Graniţele posibilului pentru stânga locală nu pot fi comprimate, mai ales că, momentan, nu are de contrabalansat derive conservatoare sau neo-liberale. Pentru a rămâne într-un orizont de credibilitate, respectabilitate, pragmatism, civilizaţie şi europenitate, trebuie reconfigurată, chiar şi cultural, rămânând de făcut pasul spre politizarea acestei direcţii. Demersul acesta pare că îl încearcă, cu eforturi susţinute, să vedem ce va ieşi, primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, dornică de dobândirea statutului de Capitală Culturală Europeană.