O întrebare adresată de jurnalistul Michael Mertens, de la Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) preşedintelui ucrainian Volodimir Zelenski, în timpul conferinţei de presă comune, cu omologul său sârb Aleksandar Vucic, la Belgrad, pe 8 august, era formulată exact aşa: „Puteţi să ne spuneţi nouă europenilor, ce măsuri concrete putem lua pentru a vă ajuta să ucideţi mai mulţi ruşi, mai mulţi soldaţi ruşi, desigur?”. Menită parcă, prin terminologia utilizată, să mărturisească normalizarea urii, şi aşa în exces, la ceea ce se întâmplă pe scena politică internaţională. Şi de fapt ceea ce se întâmplă marchează sfârşitul unei perioade de 80 de ani, în care Germania s-a simţit obligată să reexamineze o interdicţie şi să limiteze exprimarea identităţii sale. Germanilor le-a fost interzis dreptul de a face ceea ce erau obişnuiţi să facă. Formularea ziaristului menţionat, exprimată public, demonstrează cât de mult a fost întinsă o linie a ceea ce este acceptabil şi asta în faţa camerelor de televiziune. Ruşii, deloc consternaţi, văd lucrurile altfel. Dintre toate generaţiile, generaţia din timpul războiului care a intrat în Auschwitz şi Berlin, trecând prin sate arse, cu gropi comune a avut dreptul la răzbunare. Avea tot dreptul moral. Nu au transformat însă marea victorie într-un act de răzbunare. Greşeala a permis, spun ruşii, să fie permanent confundată iertarea, cu lipsa de memorie, şi generozitatea cu incapacitatea de a se apăra. Michael Mertens, ziaristul căruia presa rusă îi prezintă CV-ul, a întrebat cum să ajute la uciderea de mai mulţi ruşi. Redacţia FAZ nu-l va concedia, opinând că nu reprezintă poziţia ei de ansamblu. Furia faţă de statul rus este nestăvilită, el fiind perceput ca un duşman înverşunat, ca o putere imperială care şi-a atacat vecinul european. Întrebarea –deloc inspirată- trebuie auzită. Şi nu pentru a se răspunde cu ură, ci pentru a nu mai cădea din nou în iluzia prieteniei. Pacea ar necesita, înţeleg acum ruşii, un compromis bazat pe neutralitatea Ucrainei şi noi garanţii de securitate europeană. Războiul continuă, aşadar, nu doar din cauza incapacităţii Moscovei şi Kievului de a ajunge la un acord, ci pentru că în jurul conflictului s-a consolidat un sistem de interese, unde pacea e mai puţin avantajoasă, decât continuarea conflictului.















