O dezvăluire, realmente şocantă, face de două zile raiting la televiziunile de ştiri, deşi bomba a fost dezamorsată, dacă mai are importanţă, de site-ul Flux24. Dezvăluirea eclipsează pentru moment povestea descumpănitoare a alegerii ca primar, după toate aparenţele prin fraudă electorală, a lui Clotilde Armand, la Sectorul 1 din Capitală, cu ultimele ei ingrediente. Care la rândul ei „ofilise” din amploarea războiului intern din PNL, întins ca durată până în ultima decadă a lunii viitoare, dacă nu va dobândi o altă configuraţie. Pe un plan secund a trecut şi vaccinarea populaţiei, respectarea restricţiilor sanitare, ş.a.m.d.. De efectele caniculei, precumpănitor în sudul ţării, unde seceta face prăpăd, parcă nici nu s-a auzit. Lunga vară fierbinte a fost titlul unui serial „bunicel” de televiziune, de acum peste 50 de ani, inspirat după Folkner, cu Roy Thinnes, o copie a marelui Paul Newman, în rolul principal. Fireşte, traversăm o altă vară fierbinte, într-un alt mileniu, cu alţi actori. Nici nu visa premierul Florin Cîţu că îi va fi descoperit un schelet, de acum mai bine de 20 de ani, când aflat la studii în SUA, a făcut două zile de închisoare, din cauza depistării sale de poliţia statului Iowa, în oraşul Ames, pentru că urcase băut la volan sau sub influenţa drogurilor. Licenţiat în Ştiinţe Economice, absolvent al Grinnell College din Iowa în 1996, cu un masterat în Ştiinţe Economice în cadrul Iowa State University şi un doctorat la aceeaşi universitate, Florin Cîţu părea o soluţie viabilă de premier. Chiar dacă nu a confirmat. În lunile din urmă, în bătălia acerbă pentru funcţia de preşedinte al PNL, în câteva împrejurări, premierul actual a depănat cu romantism momente mai mult sau mai puţin insolite din tinereţea sa studenţească (job-uri practicate) fără a pomeni şi circumstanţia în context, întâmplarea nefericită privind decizia pronunţată de instanţa americană în martie 2000, când a fost încarcerat două zile şi a plătit o amendă de 1.000 de dolari. Ar fi atenuat poate din magnitudinea dezvăluirii de acum. Fapta în sine, petrecută acum 20 de ani, n-are nici un impact emoţional, dar are relevanţa ei particulară, în planul moralităţii, al eticii, prin raportarea la demnitatea de prim-ministru deţinută de Florin Cîţu. Ea aşază confruntarea pentru funcţia de preşedinte al PNL într-un alt desen, prin posibile piruiete, alminteri nescontate. Deşi, teoretic, vicepreşedintele partidului Rareş Bogdan poziţionat în „aripa Cîţu” a opinat că termenul de depunere a candidaturilor a expirat, alte voci susţin că potrivit unei decizii interne, termenul se întinde până la 25 august a.c.. Taberele sunt cele cunoscute, aparent dezechilibrate, cu un avantaj consistent de partea actualului premier. Deputatul liberal de Iaşi, Alexandru Moraru, în apărarea lui Florin Cîţu, a evocat cazul lui George W. Bush din 1976 –cu o tinereţe „interesantă”- şi conchidea astfel: „Bush a câştigat alegerile din 2000, dar nu înainte să recunoască fără ezitate fapta sa, admiţând că a învăţat lecţia acelei întâmplări”. Dar chiar a câştigat George W. Bush sau după 35 de zile, de la data alegerilor, Curtea Supremă a decis (5-4 la vot în favoarea republicanilor) deznodământul alegerilor prezidenţiale. Situaţia este fluidă cu păreri pro şi contra. Plecând de la realitatea de netăgăduit –alminteri recunoscută acum- reţinerea la poliţie a fost confirmată ca pedeapsă penală de către un judecător. Or, cine striga din toţi boşogii pe la tot felul de adunări: „fără penali în funcţii publice”? Apoi nu Florin Cîţu şi-a completat dosarul privind obţinerea certificatului ORNISS (acces la informaţiile clasificate) la nominalizarea sa ca ministru de Finanţe unde a răspuns cu NU la întrebarea dacă a fost vreodată reţinut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), graţiat, amnistiat, eliberat pe cauţiune, eliberat condiţionat? Premierul Florin Cîţu se află neîndoielnic într-o postură delicată, practic cu spatele la zid. I se cere imperativ demisia, pe scena politică. Şi motivul nu este deloc unul facil, dar nici de supralicitat. Într-un fel culege ceea ce el însuşi a semănat: excesul de vanitate, pe de-o parte, absenţa oricărui fler şi măsuri de precauţie, pe de altă parte. Ce paradox: beneficiarul întâmplării nefericite nu este, în nici un caz… Ludovic Orban, care nici nu poate face referire –de abstinenţă e vorba- la păţania lui Florin Cîţu.
