Alegerile locale 2024, la Dolj, ca de altfel şi la nivelul întregii ţări, s-au încheiat, cu rezultatele cunoscute. Care vor mai fi comentate o vreme, dar mai mult din perspectiva semnalului dat pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamnă. Toate primăriile doljene din teritoriu, inclusiv cea a municipiului Craiova, au fost adjudecate de PSD şi PNL şi doar una (Dioşti), conform tradiţiei de PNŢCD. Niciunul din celelalte partide (AUR, Alianţa Dreapta Unită -USR-PMP-Forța Dreptei-, SOS), n-au reuşit să cucerească vreo primărie şi chiar dacă vor avea consilieri locali şi judeţeni, rămân fragile prin absenţa unor structuri tefere în teritoriu. Dacă PSD şi PNL rămân partidele tradiţionale şi lumea a mai auzit de ele, de cele enumerate mai sus nu s-a aflat mare lucru, în afară de gălăgia unor lideri mai mult sau mai puţin vocali, pe la posturile de televiziune. Dar fireşte asta e strategia lor, fiindcă în privinţa mesajelor, în mare parte mediocre, defazate de la realităţile concrete, orice discuţie este inutilă. Alegerile locale au de fiecare dată particularitatea lor, fiindcă sunt câştigate precumpănitor „pe persoană fizică” şi mai puţin pe apartenenţa la un partid sau altul. Asta s-a văzut, de-a lungul timpului. Faptul că de pildă, la Poiana Mare, Malu Mare, Pieleşti, Calafat, Pleniţa, Băileşti, Apele Vii, Leu, Drănic, candidaţii „ochiţi” de eurodeputatul Claudiu Manda, liderul PSD Dolj, „au dat lovitura”, asta denotă şi intuiţie şi fler, bună cunoaştere a disponibilităţilor candidaţilor şi prizei acestora la electorat. Au nimerit-o şi liberalii la Segarcea şi Dăbuleni. La Rast, de pildă unde în 2020, Ciprian Cătălin Arnăutu câştiga alegerile pentru funcţia de primar la mustaţă (un vot diferenţă) acum şi-a adjudecat un nou mandat cu 74,5%. Mai clar, acolo unde primarii sau foştii primari au fost realeşi cu procentaje covârşitoare (Cetate, Ghidici, Amărăştii de Sus, Piscu Vechi, Ciupercenii Noi, Podari, Cârcea, Breasta) a contat fapta şi nimic altceva. La fel, la nivelul minicipiului Craiova, unde realegerea Liei Olguţa Vasilescu, niciun moment în cumpănă, a fost însoţită şi de alegerea listei de consilieri locali, din partea aceluiaşi partid, garanţia unui mandat fertil. Primarul Craiovei în mandat şi reales a devenit, indiscutabil un lider al Olteniei, şi fiindcă tot ne apropiem de debutul Euro, din Germania, o putem numi „un Mbappe al PSD”. În temeiul unei experienţe, de netăgăduit, s-a revalidat o realitate: nu în campania electorală, de-a lungul unei perioade prevăzută de lege, se convinge un electorat de comună, oraş sau municipiu, ci de-a lungul unui mandat întreg. Cu toate acestea, „învingătorii” pot fi mulţumiţi de strădania staff-urilor electorale, aportul parlamentarilor, care au făcut teren ca niciodată, stabilind punţi de legătură, după cum s-a văzut fertile. Un partid politic responsabil nu e în mod normal o simplă instalaţie de câştigarea primăriilor, într-o localitate sau alta, ci într-o măsură cel puţin egală, şi altceva: anticiparea exerciţiului, respectiv, pregătirea unei persoane plauzibile. Admit, pe de altă parte că nicio alegere nu e sigură. Un bun profesionist pe un domeniu dat, un om integru sau o persoană abilă nu sunt în mod garantat buni candidaţi. Dar musai trebuie să aibă o calitate de la care se poate porni, un capital. Asta se cheamă politică de cadre. Cu alte cuvinte o logică politică sănătoasă presupune nu doar elaborarea de strategii electorale posibil eficiente, cât mai ales identificarea şi valorificarea unor competenţe executive, apte să garanteze prestigiul formaţiunii pe care o reprezintă, prin profesionalism administrativ. Dar, fiecare doarme cum îşi aşterne.
M-ați făcut să râd , domnule Canțăr!
Dacă mergem pe principiul filozofiei și nu al presei oscilante precum pendulul, mă explic în paranteză ( Un pendul este un dispozitiv format dintr-o greutate suspendată de un pivot, astfel încât să se poată balansa liber . Când un pendul este deplasat în lateral față de poziția sa de repaus, de echilibru, este supus unei forțe de restabilire datorată gravitației care îl va accelera înapoi spre poziția de echilibru.) Negarea negației , ca principiu filozofic, mă obligă să deschid alte parateze! Dar ca să fim onești, vă întreb ce înseamnă negarea negației? În vremea când eram licean, profesorul meu de filozofie(și de materialism dialectic-socialist), domul Tecuceanu ,după ce se sărpina în urechi cu unul dintre suporturile pentru urechi a ochelarilor personali,ne întreba,la fiecare deschidere a orei de filo-socialism stiințific:,, ia ziceți mă tovarăși copii, ce e negarea negației?” Oricare ar fi fost răspunsul( eu eram în pragul de a rămâne corigent la această materie!) el ne spunea- ca la Wikipedia de azi-: ,, Teoria negației negației (legea a trei negativi) este unul dintre fundamentele dialecticii materialiste. Astfel, procesul de dezvoltare este demonstrat și explicat în această școală de filozofie. Se crede că schimbări progresive în natură și societate apar din cauza faptului că un anumit obiect cade de la un stat la altul, și de la acela la al treilea. Și fiecare statut ulterior o negă pe cea anterioară. Dar, în același timp, a treia stare a obiectului este similară cu cea primară, trece doar această etapă la un nivel superior. Se dovedește că zanonul „negarea negării” vă permite să observați atât continuitatea, cât și inovația”. Așa că, domnule Canțăr, deși suntem cam leat, aveți o anumită opinie privind negarea negației!
,,Alegerile locale au de fiecare dată particularitatea lor, fiindcă sunt câştigate precumpănitor „pe persoană fizică” şi mai puţin pe apartenenţa la un partid sau altul. Asta s-a văzut, de-a lungul timpului.” ! Bine spus! E ca și cum ați fi descoperit mersul pe jos și apa caldă! Dar teroria negării negației rămane un câmp pe care orice persoană poate alerga liber și a se preumbla romantic!
Mâine e Înălțarea Domnului!! Hristos S-a Înălțat , domnule Canțăr!
Comments are closed.