Cum l-au curăţat sondajele pe Antonie Solomon

Ceea ce a spus în ultima sa conferinţă de presă Antonie Solomon, referindu-se la alegerile pentru funcţia de primar – „am pierdut pe mâna mea” – este parţial adevărat. Deşi sunt destui factori care au contribuit la deznodământul înregistrat, începând cu acela extrem de important că însuşi Antonie Solomon n-a mai fost, pe durata campaniei electorale, cel din 2008, şi motivele se ştiu, există şi o explicaţie, deloc banală. N-a mai obţinut un nou mandat de primar şi pe fondul vulnerabilităţilor personale, dar a avut de înfruntat o maşinărie politică dezlănţuită. Antonie Solomon era privit ca favorit în percepţia generală. Decisiva lui eroare: supralicitarea sondajelor de opinie comandate. Şi plătite. Care l-au făcut să fie liniştit, chiar comod, să trăiască într-o lume paralelă cu cea reală. Asta în campania electorală. Atât măsurătorile CURS comandate de Institutul GEOPOL pentru Realitatea TV, cât şi cele ale EuroSurvey, care îl poziţionau avantajos, nu s-au confirmat finalmente. Nu vom spune că au fost simple mistificări ale unor precupeţi intelectuali, dar nu s-au confirmat. Şi asta la nivel de ţară. Estimările premergătoare alegerilor locale, de fapt nişte fotografii ale unui fapt social, s-au dovedit eronate în prea multe locuri. Ca şi multe exit-poll-uri, de-a dreptul bizare. Deşi sociologul Mirel Palada invocă „spirala tăcerii”, în care se concretizează conformismul social, în România sondajele de opinie suferă de lipsă de rigoare. Asta nu înseamnă că sociologii noştri sunt nepricepuţi sau lipsiţi de deontologie, fără mamă, fără tată, dar sunt decredibilizaţi. Să ne mai amintim de alegerile parlamentare din 2008, de cele prezidenţiale din 2009, cu circumstanţele lor speciale? N-are rost. Să mergem însă puţin în Franţa, unde duminică a avut loc primul tur la alegerile parlamentare pentru Adunarea Naţională. Marile institute de sondare a opiniei publice – IFOP, BVA, CSA, Ispos TNS Sofres, LH2, Harris – n-au greşit cu nimic în estimările lor. Ca să nu mai vorbim de recentele alegeri prezidenţiale, tot în Franţa, unde rezultatul final a fost prevăzut cu exactitate descumpănitoare. De altfel, tocmai exactitatea măsurătorilor sociologice constituie una dintre particularităţile alegerilor, de orice fel, în această ţară şi, cu siguranţă, în multe alte locuri din lume. Mirel Palada îşi apără cu onestitate breasla. Ceea ce este un gest onorabil. Problema de fond, însă, rămâne. Şi credulii plătesc scump. Antonie Solomon este unul dintre ei. Din păcate. Cum nimeni nu l-a tras de mânecă, avertizându-l asupra riscului ca votul volatil să se mişte dintr-o tabără în alta, nu i-a venit să creadă în zvonurile din după-amiaza zilei de duminică. Care s-au confirmat. EuroSurvey, care a mai furnizat şi în urmă cu patru ani o mizerie de sondaj, referitor la preşedinţia Consiliului Judeţean Dolj, nu mai trebuia să-şi dovedească impostura. Iar Antonie Solomon bine făcea dacă le acorda o atenţie minoră, considerându-le doar „orientative” pentru intenţia de vot. Deşi nu erau nici măcar aşa ceva. Toată păţania ar putea fi învăţătură de minte şi pentru alţii. Pe viitor. Ca lider al UNPR de care nu se auzise, el a obţinut un număr de consilieri locali municipali şi judeţeni, care absorbiţi sau neabsorbiţi de alte partide vor conta în multe decizii.