Vicepremier în guvernul Florin Cîţu, copreşedinte al USR-Plus, sibianul Dan Barna are un discurs public sistematic anost, plictisitor, la limita suficienţei. Uneori lasă impresia, prin logica frazelor, că a fugit de la şcoală tot timpul şi cu lectura n-a avut nici ocazionale întâlniri înaintea somnului de seară, preferând televizorul. Produs nou politic. Într-o emisiune moderată de Sorina Matei, la Aleph News, Dan Barna a enunţat sau mai degrabă a cotcodăcit, între altele păreri despre SIIJ, livrând aceleaşi platitudini, ca şi ministrul Justiţiei, Ion Stelian, din aceeaşi adunătură politică, fiind de mirare că tenacea ziaristă de investigaţii, specializată în materie, l-a lăsat să mai respire, când simţea că o face crispat şi pripit ca într-o etuvă. Nimeni nu e scutit în viaţa curentă de ispita minciunii salutare benefice, caritabile. Oricum, Dan Barna colecţionează doar antipatii şi prilejuri de insatisfacţii. Confecţionează scuze pentru orice derivă. Dă curs rapid iluziei propriei, nelimitatei, îndreptăţiri. Mai nou a devenit, cum era şi firesc, susţinător acerb al ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, considerând, inadecvat, chiar cinic, evacuarea pripită a bolnavilor din spitalul „Foişor”, transformat peste noapte în spital Covid, „un cost acceptabil”. Decretând că „Vlad continuă la ministerul Sănătăţii” şi că nu a fost, nici un moment în discuţie, la nivelul coaliţiei ideea ca actualul ministru să fie demis, Dan Barna sugerează sau insinuează, cu discretă aroganţă, ideea unui şantaj ordinar: adică riscul ca actuala coaliţie să se rupă din cauza enunţată. În faţa unui asemenea joc de culise, absurd, lipsit de orice etică, liberalii caută formule de convieţuire rezonabile, neputând să creadă că actuala guvernare se împiedică de un „ciot”. Şi cum premierul Florin Cîţu este cel care urmează să ia decizia, şi are „undă verde” din partea conducerii propriului partid, „cartoful fierbinte” se afă în mâinile sale. Tentat să amâne sine-die decizia, privind eventuala remaniere, menită să arunce în aer heteroclita coaliţie de guvernare, premierul îşi joacă şi el mandatul. Mai ales că la unison USR-Plus clamează, prin tenorii săi, pe toate drumurile, că are încredere în Vlad Voiculescu, un ministru care trebuie să rămână în funcţia pe care o ocupă în prezent. Impresia generală este de acum că în spatele lui Voiculescu sunt alte jocuri, mult mai importante. La Aleph News, Dan Barna a mai bolborosit că respinge ca falsă ideea unui scandal în guvern, unde chiar se cochetează cu armonia. În fine, de politică e vorba. Numai că problema în discuţie este următoarea: Vlad Voiculescu se comportă ca un diletant. Nu şi-a clarificat nici până astăzi chestiunea studiilor. Şi nici n-a promovat vreo strategie sanitară solidă care merită să fie apărată. Gestionează pandemia Covid-19 la o manieră catastrofală. Cel puţin Arafat avea un fix: să protejeze sănătatea publică, măcar urgenţa, de privatizare. Pe date concrete, ministrul Sănătăţii este o cacealma grosieră. Un veleitar mediocru, deopotrivă umil şi obraznic, înzestrat prin naştere să combine oportun, cu nervi de oţel. Îl apără, din răsputeri Dan Barna, floarea campestră de primăvară a scenei noastre politice. Circul sordid continuă. Şi în sfârşit o replică mai acătării a lui Marcel Ciolacu: „Vlad Voiculescu e gol atât în suflet, cât şi în cap”. Social-democraţii îi mai prepară o moţiune simplă de cenzură, care va avea soarta precedentei. Dacă nu cumva liberalii vor tăia coada pisicii. Că Vlad Voiculescu le rânjeşte maliţios în nas e destul de interesant, şi benefic… pentru ţară.
