Despre răsplata jertfei…

Doamna senator de Craiova Cristiana Anghel,… de la Caracal, din partea USL, fostă învăţătoare, dar şi grevistă a foamei vreo 70 de zile, atitudine curajoasă, care i-a adus o cotă de notabilă simpatie, s-a trezit prinsă între două câmpuri ostile, acestea potenţându-se reciproc. Atacurile sunt dure, disproporţionate şi ceea ce într-un fel deranjează, sau, mă rog, descumpăneşte, sunt vocalizele etice. Cristiana Anghel a ridicat nişte bani de la Antena 3, ca drepturi de autor, în 2011, şi poate în 2012, fiind răsplătită ulterior, din partea conservatorilor, cu o candidatură de senator în Colegiul uninominal nr.1 din Craiova, unde îl avea adversar pe Antonie Solomon. În circumstanţele unei vijelii USL-iste, şi-a adjudecat victoria nesperat, ceea ce era imposibil de prevăzut, ca să nu spunem mai mult. Atacată pe o temă din repertoriul etic, din partea moderatorului B1 Tv, pentru că a primit 10 milioane lei vechi pe lună pentru a veni la emisiunile Antenei 3 şi pentru că fiica sa, Oana, a fost angajată pe la Ministerul Educaţiei, doamna senator de Craiova, Cristiana Anghel, a reacţionat destul de inabil. Apoi, într-un interviu acordat site-ului Ziare.com, l-a făcut cu ou şi cu oţet pe premierul Victor Ponta, etichetându-l drept „lup în haină de oaie”. Parlamentarul aminteşte „că nu s-a rezolvat nici problema pensiilor, nici a bolnavilor de cancer, care nu au medicamente”, atacând şi alte neîmpliniri. Premierul află de toată tărăşenia, fiindcă, bănuim, are şi alte griji decât a şti ce îndrugă Cristiana Anghel pe la nu ştim care canal de televiziune, şi oferă o adâncime de gândire: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”. Neinspirată aserţiunea. Să ieşim, aşadar, din zona eticului, fiindcă nu despre aşa ceva este vorba. Doamna Cristiana Anghel s-a declarat grevistă a foamei în numele cauzei profesorilor din România. Demersul său a fost privit cu simpatie la momentul respectiv. Acceptând ulterior valorificarea politică a unui „capital de simpatie”, a adoptat un alt registru, eminamente politic, realmente opus celui în numele căruia se jertfise, intrând acum în coliziune cu cei alături de care mărşăluise în mici bătălii electorale. Când clamează „suntem mai rău decât pedeliştii, măcar ăia nu au spus că vor face nişte lucruri”, Cristiana Anghel cauţionează involuntar vechea guvernare, considerând-o rezonabilă. Excesiv mediatizată, practic inventată ca om politic, aduce în prim plan o gândire strict lucrativă, vulnerabilizându-se: eu cu ce mă aleg din jertfa asta? Fiindcă, de fapt, interpretează un rol care îi este distribuit de cei care au trimis-o în Parlament. Efectul este unul bizar: Cristiana Anghel nu mai este credibilă. Şi nici compătimită. Chiar şi când este indignată şi spune lucruri grave, ceva nu este în regulă. Şi în regulă nu este tocmai rolul de curea de transmisie pe care îl joacă Cristiana Anghel.