Că fiecare om evoluează în direcţia în care îşi dă cel mai mult strădania, ştiam, şi nu mai trebuia să ne-o demonstreze cu prisosinţă şi deputatul social-democrat Victor Ponta, readus în partid, înaintea alegerilor parlamentare şi plantat cap de listă, la judeţul Dâmboviţa. Cauţionat pentru toate gesturile sale neinspirate anterioare, altminteri un şir întreg de trădări, Victor Ponta, în stilul care îl consacrase, le-a mulţumit camarazilor săi aşa cum ştia mai bine, declarând că el nu îl susţine pe candidatul coaliţiei PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, şi mai mult doreşte să candideze el însuşi la alegerile prezidenţiale. Acum suspendat, Victor Ponta a declarat că el vrea pace şi „doar românii trebuie să decidă cine îi va conduce”. Cugetare nu glumă. În fine, dacă Napoleon Bonaparte nu s-a mai întors din Sf. Elena unde a petrecut ultimii 6 ani de viaţă, Victor Ponta vrea să demonstreze că el s-a întors din surghiunul ştiut, animat de o singură obsesie: să mai încerce o dată la alegerile prezidenţiale, după ce în 2015 s-a văzut bătut, în turul doi de Kalus Iohannis, încă de la orele prânzului, în ziua votului. Palmaresul său, destul de încărcat, cuprinde un şir nesfârşit de trădări în politica recentă. Cum a putut fi readus în PSD, cosmetizat şi făcut deputat, după ce fusese dat afară pe toate uşile, este o problemă a celor care au orchestrat întreaga poveste. Isprăvile acestui carierist fără egal sunt episoade care numai la creşterea încrederii în el n-ar putea contribui. Să ne reamintim doar lista primită de la Barosso, pe când acesta era preşedintele Comisiei Europene, pactul cu Traian Băsescu la numirea Laurei Kovesi, aruncarea lui Crin Antonescu peste mantinelă înlăturându-l de la candidatura pentru alegerile prezidenţiale ş.a.m.d.. În fine, dacă social-democraţii nu l-au vrut candidat, cum poate îşi făcuse iluzii, cu nostalgia celor 5,2 mil. voturi obţinute în turul doi, mai mult decât în 2009 pentru Mircea Geoană şi 2004 pentru Adrian Năstase, Victor Ponta se consideră iubit de electorat. Pentru ziua de ieri era programat un Consiliu Politic Naţional al PSD în vederea excluderii din partid. Victor Ponta, în declaraţiile făcute opinează că „probabil este considerat un pericol la fel de mare” cu trimitere la candidaţii pe care sistemul nu îi vrea. La asemenea afirmaţii eziţi îndelung între jenă şi stupoare. Te poţi cruci, rămâi tablou şi nu mai vrei nimic. Nici hazul de necaz nu-ţi mai iese. Neîndoielnic, Victor Ponta are unele calităţi printre cere şi pe acelea că se consideră abil, şmecher şi versat. Când e vorba de onoare şi loialitate, orice discuţie încetează. Sigur că asemenea „calităţi” n-au căutare în lumea politică. Dar, nici sfidarea lor, într-o manieră grotească, nu dă bine. După ce a tatonat farmecul modernist al trumpismului, printr-o vizită pe la Mar-a-Lago şi pe unde a mai fost, se anunţă candidat pentru nişte alegeri despre care se va vorbi multă vreme.
