Europarlamentarul român Monica Macovei, ca lider al M10, a opinat deunăzi, nu fără argumente, că Bogdan Aurescu, ministrul român de Externe, ar trebui să demisioneze după „gafa diplomatică fără precedent”, comisă, oferindu-i șefului diplomației germane Frank-Walter Steinmeier o broșură pe a cărei copertă era prezentată… harta Franței, acoperită de steagul Germaniei. Editată de Agerpres, broșura este, într-adevăr, o gafă în sine, și, finalmente, pe postul acarului Păun s-a autoidentificat purtătorul de cuvânt al MAE, Brândușa Predescu, aceasta asumându-și responsabilitatea neverificării integrale a broșurii respective, înainte de a-i fi prezentată ministrului Bogdan Aurescu spre a-i fi oferită oaspetelui german în cadrul întâlnirii prilejuite de prezența acestuia la București. Succesiunea de gafe derivate din superficialități, amatorism și chiar diletantism nu se consumă integral, eurodeputatul Monica Macovei resimțind nevoia, ca lider de partid politic, să considere că „realizarea acestei broșuri este un festivism gratuit și ridicol”, invocând imaginile cu Nicolae Ceaușescu publicate în broșură. „O relație diplomatică modernă între România și Germania, țări aflate într-un punct maxim al colaborării politice și economice, nu are nevoie să recupereze festivist istoria dictatorilor dinainte de 1989” se arată în comunicatul de presă oferit spre publicare. De unde știe Monica Macovei de ce au și nu au nevoie relațiile bilaterale actuale româno-germane nu ni se spune și nimeni nu o bănuiește de vreo expertiză minimă în materie. Broșura editată de Agerpres inserează că relațiile diplomatice româno-germane debutează în 1971, când de fapt data anunțată în presa română a fost 31 ianuarie 1967, România fiind prima țară socialistă – după URSS – care stabilea relații diplomatice cu Republica Federală Germania. Cancelarul Kurt Georg Kiesinger declara în Bundestag, la 1 ianuarie 1967, că acest eveniment servea păcii și securității pe continent. Numai că alta era părerea conducerii RDG, care a permis articole critice la adresa politicii externe românești. Bucureștiul juca, în acel moment, cu destulă abilitate roluri interesante pe tabla de șah a actorilor politici. Nu evocăm aici toate mișcările tactice inteligente ale diplomației de la București, din acea perioadă. Din „seva” unor împliniri neuitate, încă se mai pot reînnoda puncte de legătură. Dar nu despre asta este vorba. Idiosincrasiile Monicăi Macovei la imaginile cu liderul comunist Nicolae Ceaușescu prezentate în broșura „buclucașă” nu sunt altceva decât tot gafe, care completează o suită de asemenea gesturi într-un moment în care puteau lipsi. Nu ne aflăm în fața unui exces de onoare și nici a unui exces de demnitate. Ne aflăm mai degrabă în fața unui exces de amatorism, care cu siguranță l-a luat prin surprindere pe șeful diplomației germane Frank Walter Steinmaier.
