Primăria şi Clubul Sportiv nu trebuie să fie martori la bişniţa cu fotbalişti care se prefigurează!
Când s-a început proiectul renaşterii Ştiinţei, unul ideal, ca şi concept, pentru fotbalul românesc şi în special pentru Universitatea Craiova, echipă care a suferit cataclisme devastatoare provocate de diverşi patroni, obiectivele erau mai mult decât decente, erau îndrăzneţe. Alipirea Ştiinţei de oraş şi de clubul-mamă, fără a mai sta la cheremul unor samsari, unor ucigaşi de vise şi idealuri, conferea o siguranţă suporterilor, le permitea să-şi simtă clubul mai aproape. Neîndeplinirea lor nu este neapărat o dramă, pot exista paşi greşiţi, mai ales că fotbalul nu e matematică, însă importantă rămâne strategia, importante sunt intenţiile şi verticalitatea. În primii doi ani, în ciuda unor erori la capitolul imagine, proiectul a fost în grafic. Actualul sezon a fost ratat, din cauza unui manageriat greşit, însă dacă erorile pot fi înţelese, cu critica de rigoare, constructivă, ultimele evenimente nu pot fi tolerate. Sau cel puţin nu cu consimţământul celor două entităţi de bază care s-au implicat în renaşterea Ştiinţei: Primăria şi Clubul Sportiv. Vânzarea celor mai importanţi jucători la FCSB este în contradicţie cu spiritul Craiovei şi al Ştiinţei. Deja interdicţia la transferuri şi instalarea unor antrenori anonimi nu fac cinste unui club de talia Universităţii Craiova.
Universitatea Craiova a mai fost pepinieră pentru Steaua şi Dinamo, marile noastre rivale, în vremea patronilor Neţoiu, Dinel şi Mititelu, însă echipa nu era partener oficial al urbei. Când s-a conceput această asociere, principalele obiective erau ca echipa să reprezinte oraşul, să joace în oraş şi dacă se poate să facă performanţă pentru oraş. Ori, în cazul în care jucătorii cei mai importanţi ar fi vânduţi lui Gigi Becali, echipa ar fi practic transformată într-un „satelit” al Stelei. Craiova nu vrea circ de prost gust, vrea performanţă. Craiova nu vrea să fie pepinieră pentru rivale, vrea să-şi păstreze demnitatea şi onoarea, de multe ori călcate în picioare de finanţatori de carton! Contingetul de jucători care este pus pe tarabă denotă intenţiile meschine ale finanţatorilor. Nimeni nu comandă pe banii cuiva, dar dacă vrei să să fii Universitatea Craiova, să joci şi să te antrenezi în Craiova, mai ales în condiţiile care se creează acum, dacă vrei să porţi în piept siglele legendare ale Ştiinţei, nu ai voie să trădezi! Conceptul de fotbal business poate fi înţeles, dar într-o anumită măsură. Şi Porumboiu vindea jucători la Steaua, dar apoi cumpăra adevărate staruri, cu care se bătea la titlu. Acum, conducătorii Craiovei tind să se despartă de cei mai importanţi jucători în condiţiile în care clubul are interdicţie la transferuri! În mod normal, după un eşec, lotul ar trebui îmbunătăţit, ar trebui să crească valoric, nu dimpotrivă, să fie decimat şi tocmai în favorarea unei echipe duşmănite în Oltenia!
Nu mai vorbim acum despre o echipă strict privată, de echipa „copiilor, copiilor cuiva”, vorbim despre o echipă care trebuie să fie un brand al Craiovei, de care trebuie să avem grijă şi care nu poate fi folosită!
Episoadele „Niculescu” şi „Rada-Stancu” au declanşat revolte
Au existat de-a lungul timpului momente dramatice pentru fotbalul craiovean, la care fanii au reacţionat, însă neavând nicio pârghie de a-i trage la răspundere pe finanţatori, protestele au fost în van.
Când George Păunescu a renunţat la finanţarea Universităţii Craiova, în anii 90, cel mai promiţător jucător, Eugen Trică, a ajuns la Steaua, unde patron era fratele lui George Păunescu, Viorel.
În 2001, pe vremea când era principal acţionar la Craiova, Gigi Neţoiu îl vindea pe Claudiu Niculescu la „duşmanul de moarte”, Dinamo, pretextul fiind penibil. „Comandantul” pretindea atunci că golgheterul Ştiinţei era un jucător „plafonat” – o insultă la adresa fanilor, care s-au revoltat şi au organizat proteste în centrul oraşului. Niculescu avea să facă istorie în „Groapă”. În următorul an, Gigi Neţoiu părăsea Craiova, pe care o transformase într-un „satelit” al lui Dinamo şi pe care a ajutat-o decisiv să câştige titlul, cu tot ce era mai bun în lot, un singur jucător, Marius Sava, refuzând să trădeze.
Nici continuarea nu a fost mai bună pentru Ştiinţa. Următorul patron, Dinel Staicu, avea să-şi încheie „mandatul” cu prima retrogradare din istoria Ştiinţei, „încununată” cu cedarea încă unui contingent de jucători la rivala Dinamo. Până la „despărţirea” de Dinel Staicu, alte două scandaluri îl transformau pe acesta într-un inamic public. Doi craioveni get-beget, Ionuţ Rada şi Ionuţ Stancu, au fost vânduţi la Rapid. Fanii au reacţionat cu proteste prelungite, primul fiind la aeroportul „Henri Coandă” din Bucureşti, când Rada şi Stancu se întorceau de la un turneu cu echipa naţională.
„Era Mititelu” este cea mai recentă şi destul de proaspătă în memoria fanilor. Mititelu promitea să fie finanţatorul care pune capăt „exporturilor” către marile rivale, dar jucători precum Andrei Ionescu, Mihai Costea sau Andrei Prepeliţă aveau să fie vânduţi Stelei, înainte ca Universitatea să se prăbuşească şi preţ de doi ani să nu mai existe.
