Un studiu independent, prezentat miercuri în Chile, evidenţiază încă 150 de victime potenţiale suplimentare la bilanţul dictaturii (1973-1990), de 3.200 de morţi şi dispăruţi. Studiul, co-realizat de Universitatea din Chile, menţionează „circuitul birocratic al morţilor”, din septembrie în decembrie 1973, în primele luni ale dictatorului, generalul Augusto Pinochet, şi clarifică „erorile şi iregularităţile” în procesul de identificare a victimelor de Institutul Medico-Legal. Descoperirea a încă 150 de cazuri potenţiale de victime ale violării drepturilor omului este menţionată într-un comunicat al universităţii, co-autoare cu Centrul de Investigaţii Jurnaliste Archivos Chile. „Este vorba de persoane care n-au fost luate în consideraţie ca victime ale violării drepturilor omului de comisia oficială, la care caracteristicile decesului sugerează că ar fi fost vorba de execuţii politice”. Investigaţiile la Institutul Medico-Legal, Registrul civil al Cimitirului general din Santiago şi la Justiţia militară au subliniat rolul cheie al Parchetului Militar, care la vremea aceea a preluat 90% din dosarele victimelor represiunii. Raportul a fost prezentat miercuri la Muzeul memoriei din Santiago, inaugurat în 2010 în omagiul victimelor dictaturii. Bilanţul, elaborat în anii 1990 de mai multe comisii oficiale, a fost reevaluat în august anul trecut, ajungându-se la 3.225 de morţi şi dispăruţi şi circa 37.000 de cazuri de tortură şi detenţie ilegală, prin contribuţia unei comisii reactivate în 2009 de fostul preşedinte chilian Michelle Bachelet. Pentru familiile victimelor, faptul că mii de cazuri au fost pierdute sau „uitate”, de-a lungul a douăzeci de ani, sugerează că actualul bilanţ este încă departe de realitate.
