Regretele fanilor Craiovei pentru eliminarea din Champions League sporesc după ce Levski a trecut aşa de uşor de Kairat, având şi şansa de a juca returul practic pe teren neutru. Iar în drumul spre grupe, bulgarii mai au doar cunoştinţa noastră de anul trecut şi din 2019, AEK Atena. Apar aceleaşi dileme, întrebări. “Ce-ar fi fost… dacă nu începeam fiecare meci din dubla cu Levski cu dezavantaj practic de la cabine…dacă Baiaram nu rata la 2-2 din aceeaşi poziţie din care marca peste câteva zile cu Petrolul…dacă Rus marca şi din a doua lovitură liberă, etc”.
De fapt, întreaga istorie a Ştiinţei e compusă din “ce-ar fi fost dacă” şi ne dă impresia că n-am speculat multe oportunităţi. Când s-a săvârşit din viaţă Silviu Stănescu, omul care l-a readus Băniei pe Oblemenco, ne-am reamintit regretul “Tunarului”, care spunea că “dacă venea Dobrin la Craiova aş fi marcat de trei ori mai multe goluri şi luam 10 ani campionatul cu el”. Ori, tot legat de Oblemenco, “ce-ar fi fost dacă” nu se adunau atâtea lucruri, care au depins sau nu de noi, încât să nu se piardă titlul din 1973. Pe de altă parte, toate acele “ghinioane” ne-au adus superbul alint de “Campioana Unei Mari Iubiri”, mai frumos decât orice trofeu…
Au urmat multe “ce-ar fi fost dacă…”, majoritatea legate de returul cu Benfica: dacă echipa nu venea la Craiova noaptea după meciul cu Italia de la Bucureşti, dacă jucătorii nu umblau să ofere invitaţii profesorilor universitari şi se concentrau la retur, dacă nu lipsea Negrilă, dacă transversala era la înălţimea normală la şutul lui Crişan, dacă Stromberg ar fi fost suspendat. Şi au mai existat şi altele…
Tot la fel de multe “ce-ar fi fost”s-au adunat anul trecut, la Atena: dacă ştiam să gestionăm un avantaj pe tabelă avut în minutul 93, dacă Fiipe Coelho nu greşea schimbările, dacă nu mai puţin de 4 rezultate nu se întorceau pe finalul partidelor pentru a ne dezavantaja, etc.
Trecând la vremurile post-revoluţie, regretele şi eşecurile sau chiar dezastrele ţin mai mult de gafele, de scandalurile din curte, decât de neşansă, destin.
La fel, în 2020, “ce-ar fi fost dacă” se juca finala de titlu cu CFR Cluj cu spectatori, deşi există suspiciuni legate şi de acel meci…
Firesc pot exista “ce-ar fi fost dacă…” şi în alte cazuri, care au dus la happy-end-uri, la obiective îndeplinite, fiindcă viaţa oferă nesfârşite astfel de răscruci, dar parcă în cazul Craiovei sunt mult mai multe neconcretizate,care ne-au şi aus adus defetismul în obişnuinţă. Poate aceasta a fost şi este caracteristica acestei echipe, poate n-am fost capabili de multe ori să ne luăm destinul în mâini, cert este că vor mai fi destule “Ce-ar fi fost dacă”. Important este să învăţăm să ne bucurăm de moment chiar şi atunci când se întâmplă, iar uneori ssă putem strecura şi câte un “a fost totul perfect”. Aşa cum a fost când am cucerit toate trofeele interne anul acesta.
