A încetat din viaţă, la vârsta de 78 de ani, Augustin Buzura, „un nume fundamental al prozei româneşti”, după cum subliniază Institutul Cultural Român, ale cărui baze scriitorul le-a pus, prin înfiinţarea, în 1990, a Fundaţiei Culturale Române, pe care a şi prezidat-o. Trupul neînsufleţit a fost depus, ieri după-amiază, la Academia Română, apoi la capela Cimitirului Bellu din capitală, unde va avea loc înmormântarea – astăzi, de la ora 13.00. Sub genericul „In memoriam – Augustin Buzura (1938 – 2017)”, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova s-a deschis, ieri, o expoziţie de carte, ce cuprinde opera scriitorului, inclusiv volumul de debut, din 1963, reeditări ale romanelor sale, referinţe critice, repere biografice în dicţionare ale literaturii române, periodice ş.a.
Scriitorul Augustin Buzura a încetat din viaţă luni, moartea sa fiind confirmată de academicianul Eugen Simion. „Dacă îl citeai cu atenţie, vedeai că spune nişte lucruri pe care nimeni nu le-a spus niciodată”, a afirmat academicianul Eugen Simion.
Augustin Buzura s-a născut la data de 22 septembrie 1938, în comuna Berinţa din judeţul Maramureş. A urmat liceul la Baia Mare şi a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca, cu specializare în psihiatrie. A fost redactor, secretar general de redacţie, redactor-şef al revistei „Tribuna” din Cluj, la care a debutat în 1960.
A abandonat medicina în favoarea literaturii, debutând editorial cu volumul de povestiri „Capul Bunei Speranţe” (1963). După încă o culegere de povestiri şi nuvele („De ce zboară vulturul?”, 1966) se dedică în exclusivitate romanului, dobândind o rapidă şi largă cunoaştere din partea criticii şi a publicului. A tradus din literatura germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă. A publicat articole, eseuri, interviuri, note în reviste de literatură şi cultură din ţară şi străinătate, a scris scenarii de film. Este membru titular al Academiei Române din martie 1992.
„Veşnic în căutarea adevărului absolut, pe care singur admitea că nu-l poţi găsi niciodată, Augustin Buzura a fost şi va rămâne un nume fundamental al prozei româneşti, dincolo de modelele şi preferinţele trecătoare. Universul romanelor sale rămâne o mărturie profundă şi acută despre regimurile care s-au succedat în România ultimei jumătăţi de secol XX, iar pionieratul său în managementul cultural continuă să dea roade”, se arată într-un comunicat al Institutului Cultural Român (ICR), care îşi exprimă regretul faţă de dispariţia marelui om de cultură.
ICR aminteşte că Augustin Buzura a pus bazele Fundaţiei Culturale Române, Institutul Cultural Român de astăzi. „În 2003, prin reorganizarea Fundaţiei Culturale Române şi a Editurii Fundaţiei Culturale Române, a înfiinţat Institutul Cultural Român – ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, dispunând de buget propriu şi dotată cu institute culturale româneşti în străinătate, al cărui preşedinte a fost până în 2005. În cei aproape 15 ani de funcţie publică a reuşit nu doar construcţia unei instituţii care, iată, funcţionează şi azi cu succes, ci şi realizarea a numeroase proiecte culturale în ţară şi peste hotare”, se mai precizează în comunicatul citat. Augustin Buzura a fost din 1990 preşedinte al Fundaţiei Culturale Române.
La dispariţia scriitorului, lumea culturală românească a transmis, ieri, numeroase mesaje de condoleanţe. «Pe vremurile fostei Fundaţii Culturale Române, pe care a condus-o mulţi ani, era, cum s-ar spune, şi editorul revistei „Dilema” şi, cu toate mârâielile noastre, ale celor mai tineri, aş spune astăzi că a fost un şef bun şi empatic. În definitiv, cred că noi îi făceam mai mult sânge rău decât ne-a făcut dânsul nouă… Iar romanele sale din anii ’80 au fost, pentru o bună parte din românii de atunci, o fereastră spre o lume normală. În amintirea mea, „Orgolii” rămâne un roman important al formării unei întregi generaţii. O scriitură plină şi profundă, de om al Nordului românesc. La moartea unui intelectual român, patimile şi partizanatele nu-şi au rostul. Rămâne doar ce a făcut bun, pentru literele române. Odihnească-se în pace!», a scris istoricul Adrian Cioroianu.
***
În cele opt vitrine în care este prezentată expoziţia „In memoriam – Augustin Buzura (1938 – 2017)”, organizată de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, se regăsesc 30 de volume, precum şi reviste. Expoziţia este structurată pe cinci secţiuni: Repere biografice („Dicţionarul general al literaturii române”, vol. I, Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2016; Rotaru I., „O istorie a literaturii române de la origini până în prezent”, Bucureşti, Ed. Dacoromână TDC, 2006); Referinţe critice (G. Dimisianu, M. Iorgulescu, M. Lovinescu, I. Holban); Opera completă („Capul Bunei Speranţe” – ediţia de debut, din 1963, „Absenţii”, „Orgolii”, „Vocile nopţii”, vol. I şi II, „Refugii”, „Drumul cenuşii”, „Recviem pentru nebuni şi bestii”, „Raport asupra singurătăţii”, „Nici vii. Nici morţi” ş.a.); Scrieri reeditate (patru ediţii ale cărţii „Feţele tăcerii” – care a stat la baza scenariului pentru filmul „Undeva în Est”, 1991, regia Nicolae Mărgineanu); Periodice („Cultura” – săptămânal editat de Fundaţia Culturală Română, 2012; „Curierul românesc” – revistă a românilor de pretutindeni, 1998).
