Ultima compoziţie a lui Wolfgang Amadeus Mozart, Requiem în Re minor, şi una dintre cele mai frumoase ale compozitorului austriac va fi cântată, astăzi, la Craiova, de Orchestra Simfonică şi Corala Academică ale Filarmonicii „Oltenia”, sub bagheta dirijorului italian Gian Luigi Zampieri. Solişti sunt soprana Mirela Vlad, mezzosoprana Emanuela Sălăjan, tenorul Mihai Urzicana şi basul Iustinian Zetea. Programul serii mai cuprinde o primă audiţie chiar sub bagheta dirijorală a… compozitorului: „Non nobis Domine” („Nu nouă, Doamne”) – „Portretul lui Jacques de Molay” pentru orchestră de Gian Luigi Zampieri. Concertul vocal-simfonic are loc în cadrul „Friendship Season” 2016-2017, începe la ora 19.00, iar biletele costă 30 lei, 20 lei (pensionari) şi 15 lei (elevi, studenţi).
Gian Luigi Zampieri (n. 1965, Roma) este reprezentant al şcolii italiene de dirijat, fiind unul dintre ultimii discipoli ai maestrului Franco Ferrara. A urmat studiile la Accademia di Santa Cecilia şi apoi la Accademia Chigiana, obţinând în 1988 Diploma de onoare. În calitate de organist şi dirijor, s-a perfecţionat cu muzicieni de prestigiu precum Francesco De Masi, Carlo Maria Giulini, Ghenadi Rojdestvenski şi Leonard Bernstein. Lansat din anii studenţiei în cariera dirijorală, Gian Luigi Zampieri a condus prestigioase orchestre din România, precum şi din străinătate. De mai mulţi de ani se ocupă de repunerea în valoare a repertoriului simfonic italian al secolului XX (Fano, Respighi, Pizzetti, Malipiero, Rota, Ghedini, Ferrara). De la mijlocul anilor ’80, s-a dedicat prezentării operei lui Astor Piazzolla şi este considerat de critică unul dintre experţii de seamă pe scenele internaţionale: a realizat transcripţii şi orchestraţii interpretate în toată lumea (Vladimir Spivakov, Lalo Schifrin, Jorge Calandrelli, Ettore Stratta etc.). Din 1986 este profesor titular de studii orchestrale la conservatoarele italiene de stat. Deţine titlul de merit de Cavaler al „Sacro Militare Ordine Constantiniano di San Giorgio”. În prezent, este dirijor invitat al Filarmonicii din Sao Carlos (Brazilia) şi dirijor al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova.
Născută în 1993, la Craiova, Mirela Vlad este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (promoţia 2016). În prezent urmează cursuri de master (anul I) în cadrul aceleiaşi universităţi (clasa prof. univ. dr. Silvia Voinea) şi este colaborator al Operei Comice pentru Copii Bucureşti.
Mezzosoprana Emanuela Sălăjan (n. 1993, Baia Mare) este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, secţia canto şi artele spectacolului muzical din cadrul Facultăţii de Interpretare Muzicală. Din anul 2014 este angajată a Corului Academic „Divina Armonie” al Fundaţiei Cavalerii Daciei – Club UNESCO. În prezent, urmează cursuri de master la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (2015 – clasa de canto a prof. univ. dr. Bianca Luigia Manoleanu şi din 2016 – clasa de operă a conf. univ. dr. Anda Tăbăcaru şi a lect. univ. dr. Alexandru Petrovici).
Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie, secţiile Artă sacră şi Pastorală, Mihai Urzicana este masterdand al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, secţia canto clasic, clasa prof. univ. dr. Bianca Manoleanu. Este solist al Coralei „Armonia” din Constanţa, ansamblu alături de care a susţinut numeroase concerte în ţară şi străinătate. Recent, a câştigat Premiul I la Concursul Naţional „Mihail Jora” (ediţia a XXVII-a), secţiunea canto.
Basul Iustinian Zetea a absolvit Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (studii de licenţă şi master, în prezent fiind doctorand) şi a devenit colaborator al Operei Naţionale Bucureşti din stagiunea 2011-2012. A susţinut deja numeroase recitaluri la Bucureşti, Satu Mare, Baia Mare, Slobozia, Cluj-Napoca, Braşov, a colaborat cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, a fost solist al Corului „Armonia”, corului bărbătesc „Camerata Transilvanica” şi Corului „Accoustic”.
***
Requiem-ul mozartian, o ultimă mărturie a geniului şi sensibilităţii marelui compozitor, reprezintă o pagină unică în istoria muzicii prin complexitatea facturii şi valoarea universală a emoţionantul mesaj transmis. În pofida celebrităţii sale, este, poate, una dintre cele mai misterioase creaţii mozartiene, în jurul căreia s-au ţesut numeroase legende, începând cu anul scrierii sale. La aceasta a contribuit decisiv autorul Peter Shaffer cu piesa de teatru intitulată „Amadeus”, al cărei text a inspirat şi filmul omonim regizat în 1984 de Milos Forman.
***
„Non nobis Domine” – „Portretul lui Jacques de Molay”
«Această lucrare este alcătuită din cinci părţi scurte, ca o coloană sonoră ideală pentru un film de scurt metraj reprezentând destinul ultimului Maestru al Ordinului Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay (1250 – ?1314), în diferite momente ale misiunii sale. Ordinul Cavalerilor Templieri („pauperes commilitones Christi templique Salomonis”) a fost format în 1129 ca aripa armată a Bisericii, pentru a proteja pelerinii creştini de agresiunile din partea Sarazinilor, care dobândiseră de-a lungul anilor o mare putere în bazinul Mării Mediterane.
Jacques de Molay a fost primit în Ordinul Templierilor în 1265, devenind Mare Maestru în 1294. Ordinul a ajuns în conflict cu regele francez Filip al IV-lea („cel frumos”), care, prin manipularea deciziilor Papei Clement al V-lea, a construit o serie de acuzaţii false (erezie, idolatrie, sodomie) împotriva Cavalerilor, ceea ce a dus la un „proces spectacol” inventat pentru distrugerea Templierilor. Procesul a durat şapte ani, încheindu-se cu arderea pe rug a Cavalerilor în faţa Catedralei Notre-Dame din Paris, sentinţă executată la 18 martie 1314. Legenda spune că Jacques de Molay, cuprins de flăcări şi pe punctul de a muri, a chemat pe acuzatori în faţa „Curţii lui Dumnezeu”, prevestind că înainte de un an vor muri: şi aşa s-a întâmplat.
Lucrarea, concepută în tonalitatea Do minor, conţine un mesaj simbolic. Ea începe cu Adagio (Iniţierea în Ordin), mişcare caracterizată prin „motto-ul” descendent de trei note cântat de corn cu ecoul fagotului. Urmează un Allegro (Apărarea Mediteranei) cu fragmente de coral. Mişcarea a treia, Moderato (Acuzaţiile şi Arestarea), se deschide cu tema „Non nobis Domine” („Nu nouă, Doamne”), care pe imnul „Christus vincit” („Cristos învinge”) consacră supremaţia Bisericii de la Roma. Acest episod se continuă cu partea a patra, Allegro (Procesul şi Condamnarea), o glumă grotescă care descrie pretextul pentru care Cavalerii au fost judecaţi şi condamnaţi fără drept la apărare, muzica reluând temele deja auzite. Ultimul episod care încheie lucrarea cu un stil provocator de „Rock” are menirea de a reprezenta moartea Cavalerilor, dar şi perpetuarea spiritului lui Jacques de Molay, transformat într-o tradiţie a Europei: „Astăzi, după aproape 800 de ani, este încă în viaţă”. (Gian Luigi Zampieri)
