În cartea de identitate, numele său este Francisc Abraham, domiciliat în Craiova, născut la 26 martie (…) în comuna Panticeu, judeţul Cluj, dar toţi care îl ştiu bine „de-o viaţă”, de la fotbal, din perioada de aur a „Constructorului”, divizia B şi C – mulţi ani – îl apelează cu respect „Nelu” Abraham. Toată amenajarea aceea din Lunca Jiului, o bază sportivă funcţională şi cochetă, odinioară – cu terenuri de fotbal, din care unul gazonat, şi un ştrand bine îngrijit – ridicată de răposatul ing. Victor Bică (de la Coremi), cu atâtea şi atâtea riscuri, s-a făcut sub ochii lui şi, lucru rar, a respins cu voluptate orice merit şi avantaj personal. Încât nimeni nu l-a înţeles. Ce s-a întâmplat după privatizare şi partaj, între marile firme de construcţii, cu drepturi „dobândite”, este o altă discuţie, descumpănitoare. S-a despărţit greu, după 2002, de „Constructorul” Craiova, unde lucrase cu antrenori ca Petre Petculescu, Nelu Gârleşteanu, Clement Iordănescu, Silviu Stănescu, Constantin Oţet, dar şi alţii, când n-a mai reuşit să reziste la asaltul stătuitor al lui Cornel Mondea, care îl voia manager la „Electroputere”, la echipa de fotbal promovată şi animată de mari ambiţii. Reuşise, detaliu mai greu de înţeles, să-i reziste lui Corneliu Stroe, care îl dorise în atâtea rânduri „locotenentul” său la Universitatea Craiova, dar cine mai ştie. Pur şi simplu, „Nelu” Abraham n-a vrut în ruptul capului să ajungă, chiar în anii de glorie, conducător la Universitatea Craiova. Şi nu fiindcă ar fi avut alergie la elitele universitare. Tulburător de modest, în suprema sa calitate – bunătatea – s-a făcut de neînţeles. Şi despre bunătate n-avem teorii, ci doar întruchipări. Paradoxal este faptul că „Nelu” Abraham cunoaşte semnatarul acestor rânduri, cel puţin din perioada tinereţii, mult mai bine decât îl cunoaşte acesta din urmă. Nu o dată amintindu-i, tempi passati, despre un baraj de promovare în Divizia C, rejucat pe fostul „Central”, şi ratat în faţa celor de la Autorapid CFR. Lucruri vechi. Cerem permisiunea să ne gândim lent la frumuseţea naturii, care iese din iarnă, la echilibrul naturii umane şi să tăcem. N-am ştiut că Francisc Abraham este evreu, multă vreme. Dar m-am bucurat când l-am văzut în Comunitatea evreilor din Craiova. Fiindcă unul ca el, alături de universitarul Corneliu Sabetay – prestigios medic – dar şi atâţia alţii, oameni demni de tot respectul, ne-au făcut şi pe noi, ceilalţi, mai toleranţi, mai atenţi în exprimări veloce, mai ispitiţi de… Felix Aderca, Radu Cosaşu, Ştefan Sweig, Mihai Sebastian şi ne oprim din enumerare. Pentru a afirma un lucru: „Nelu” Abraham merită salutat, cu tot respectul, chiar când se află la distanţă de noi. El este un om al cetăţii!
