Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării, Monica Anisie, din 8 noiembrie a.c., publicat deja în Monitorul Oficial sună limpede, dar descumpănitor, chiar de la articolul 1: „Începând cu data de 9 noiembrie 2020 se suspendă pentru o perioadă de 30 de zile activităţile didactice, care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi post-liceal a preşcolarilor şi elevilor”. Mai departe, la articolul următor, se precizează că ativităţile didactice pentru unităţile de învăţământ enumerate se vor desfăşura în sistem online, conform metodologiei-cadru privind activităţile didactice prin intermediul tehnologiei şi a internetului. De fapt, catastrofalul ministru al Educaţiei şi Cercetării a dispus ceea ce s-a hotărât în şedinţa de guvern prezidată de însuşi Klaus Iohannis, fost cadru didactic, care anunţase că suspendă mecanismul descentralizării deciziei în educaţie, ce prevedea trecerea dintr-un scenariu în altul, la propunerea consiliului de administraţie al şcolii cu avizul DSP şi prin decizia Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă. Modificarea a fost validată prin ordonanţa de urgenţă la Legea 55/2020, ce reglementa starea de alertă. Numai că închiderea şcolilor este unică în spaţiul UE, excepţie făcând, se pare, doar Letonia. În Franţa, de pildă, Michel Blanquer, ministrul Educaţiei, a anunţat de săptămâna trecută noi măsuri pentru limitarea riscului contaminării, dar cu condiţia conservării a cel puţin 50% din procesul educaţional, în prezenţa elevilor. Aserţiunea senină a premierului Ludovic Orban, conform căruia „adolescenţii sunt răspândaci de virus” a fost amendată imediat de medicii specialişti. Aşadar încă o lună şcolile rămân închise, după ce de la începutul anului şcolar s-a practicat, cu intermitenţe, sistemul hibrid. România îşi carantinează astfel viitorul, printr-un demers de neînţeles, cum aprecia însuşi rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. univ. dr. Marian Preda. Agresiva zguduire a învăţământului, şi aşa reformat sacadat şi traumatic, uneori pe premize ideologice, nu pe situaţii de fapt, este de data aceasta fără precedent. Şi ceea ce se întâmplă nu este altceva decât o premiză la dezvoltarea capitalismului căpşunar multilateral-dezvoltat, care are învăţământul pe măsură. Experţii se îngrijesc şi de acest lucru. Inspectoratele şcolare judeţene „dădăcite” de ministrul Monica Anisie, preocupată de alegerile parlamentare, vor elabora planuri de intervenţie locală pentru fiecare unitate de învăţământ, pornind de la resursele specifice, astfel încât toţi copiii să aibă acces… la educaţie. O neînţelegere: dacă sunt localităţi, cum este cazul în Dolj, cu un grad de incidenţă sub 1 la mia de locuitori, pentru care motiv logic se închid şcolile din localităţile respective? Avem 6 localităţi cu gradul de incidenţă peste 3 la mia de locuitori, între care şi municipiul Craiova, dar avem şi nenumărate localităţi cu gradul de incidenţă extrem de scăzut. Măsura coercitivă asumată de guvernul Ludovic Orban este una radicală, cu consecinţe dintre cele mai nefaste în planul performanţei şcolare, răul fiind mai natural decât binele. Răul macină şi livezile binelui. Generaţia actuală aflată pe băncile şcolii, privată de un învăţământ bine dozat, ar putea fi botezată peste ani „generaţia Ludovic Orban”, iar ministrul Educaţiei şi Cercetării, Monica Anisie, va rămâne în istorie prin puzderia de baliverne debitate, una etalon dintre acestea fiind aceea că „suspendarea cursurilor reprezintă o perioadă de fixare a cunoştinţelor şi de recapitulare a temelor predate”. Tezele au fost suspendate, ca şi olimpiadele şcolare, în mod ilogic, după ce anul acesta s-au putut organiza examene de evaluare şi BAC în plină pandemie. Anul şcolar 2020-2021 este pe cale de a fi compromis iremediabil. Efectul catastrofal al tăierilor intempestive din materie, absenţa predării „faţă în faţă”, şi toate celelalte detalii ce ţin de procesul de predare, vor avea efecte neîntârziate. „Deşcolarizarea României” (Mircea Platon, Ed. Ideea Europeană, 2020) este în marş. Nici autorul, un scriitor de reală valoare intelectuală, nu bănuia că se va ajunge aici. Şcoala nu este un blog, nu este nici măcar un ziar, şcoala este bunul cel mai de preţ pentru naţia română. Cine să mai înţeleagă ceva…
