Domnul Mihai Rotaru patronul de facto al celor de la Universitatea Craiova este deplin îndreptăţit să facă declaraţii cui găseşte domnia sa de cuvinţă şi să afirme ceea ce gândeşte. Contemplând eventul realizat, în a cărui obţinere, cum am mai spus, se regăseşte, fiindcă opera e rodul efortului, inclusiv al celui managerial, Mihai Rotar,u într-o discuţie cu un jurnalist de la Fanatik, a spus mai multe lucruri pe un ton uşor exaltat. Adică, deja Mario Felgueiras şi Ovidiu Costeşin au preocupări asidue pentru acoperirea posturilor ai căror titulari ar putea pleca. Mihai Rotaru vorbea însă cu o detaşare nefirească, bănuim noi. Fiindcă de la o echipă cu relaţii de joc statornicite, stil de joc, bună armonie în vestiar, nu orice plecare poate fi uşor compensată, acoperită, nu orice achiziţie se poate integra fără eforturi într-o nouă colectivitate, care are un limbaj al ei ş.a.m.d.. Mai exact, ciclul construcţiei unei echipe durează şi e anevoios încât inclusiv Mihai Rotaru a mai asistat la propria desfăşurare de idei. Inteligenţa acestui gen de management la fotbal e sclipitoare şi naivă, în acelaşi timp. Câştigând Cupa şi campionatul, Universitatea Craiova s-a acoperit de glorie. Comportarea ei, în Liga Campionilor şi ediţia viitoare de campionat, depinde de buna gestionare a perioadei care urmează, în care inclusiv menţinerea actualei conduceri tehnice este de dorit.















